De ce tace Ellen White în legătură cu vaccinurile?

Deși a scris mult despre sănătate, Ellen White nu spune nimic despre vaccinuri, nici pro, nici contra. Ce este în spatele acestei tăceri? 

Pe vremea ei se practica vaccinarea. Avem două relatări în legătură cu acest subiect. Prima este semnată de fiul ei, Willie, într-o scrisoare adresată doctorului L.C. Kellog. (sursa).

St. Helena Cal. 5 Februarie, 1924 

Către dr. L.C. Kellogg 

Loma Linda Cal.

Draga frate Kellogg

Țin în mână mea scrisoarea dvs. din 20 ianuarie, întrebând dacă vă pot spune care era atitudinea doamnei White cu privire la vaccinare.

Ea a considerat această chestiune ca fiind complicată. Nu-mi o amintesc vreodată spunând sau scriind că ar fi primit instrucțiuni speciale în ceea ce privește vaccinarea. Când eram tânăr, ea a vorbit despre aceasta ca fiind ceva periculos și a relatat propria mea experiență. A spus că, pe când eram copil, am fost perfect sănătos până când am fost vaccinat și prin aceasta sănătatea mea a fost mult afectată.

Mama a ascultat cu atenție argumentul conform căruia metodele de vaccinare au fost îmbunătățite și când, în călătoriile noastre, am ajuns într-un oraș mare în care bântuia variola și s-a discutat problema dacă eu și asociații mei ar trebui să fim vaccinați sau nu, ea nu a oferit nicio obiecție și, având în vedere argumentul medicilor, că acest lucru nu este numai pentru propria noastră siguranță, dar și pentru siguranța altora, am fost vaccinați eu și asociații mei.

Willie C. White

A doua relatare aparține secretarului ei, D.E. Robinson, consemnată în Solii Alese, vol. 2, pag. 171. Este datată 12 iunie 1931.

Voi cereți informații clare și concise cu privire la ce a scris sora White despre vaccinare și ser. 

La întrebarea aceasta se poate răspunde foarte pe scurt, deoarece, având în vedere rapoartele pe care le deținem, ea nu s-a referit la aceste lucruri în niciuna dintre scrierile ei. 

Cu toate acestea, poate sunteți interesați să știți că, atunci când a fost o epidemie de variolă în vecinătate, ea însăși a fost vaccinată și și-a îndemnat ajutoarele, pe cei aflați în legătură cu ea, să fie vaccinați. Prin acest pas, sora White a recunoscut că vaccinarea face pe cineva să fie imun la variolă sau diminuează într-o mare măsură efectele ei, dacă se îmbolnăvește. Ea a recunoscut, de asemenea, pericolul de a-i expune și pe alții, dacă nu au luat măsura aceasta de precauție.

D. E. Robinson

Aș face câteva observații. Se pare că inițial Ellen White a avut rezerve serioase în legătură cu vaccinurile. Este de înțeles. Tehnologia era primitivă și existau riscuri mari. Totuși ea nu se raliază mișcării antivaccin, destul de puternică la vremea respectivă. Mai mult, păstrează o tăcere totală, neexprimându-și rezervele pe care le avea. Ulterior, părerea ei se schimbă, mai ales că vaccinurile se perfecționaseră, devenind mai sigure. Permite vaccinarea apropiaților, ba chiar, într-un anumit context, se vaccinează ea însăși. Totuși, nu devine o militantă provaccinare. De fapt, tace în continuare.

Tăcerea lui Ellen White pe acest subiect mă învață o lecție prețioasă. Deși a primit de la Dumnezeu o mare lumină pe subiectul sănătății, ea nu a început să se considere expert în domeniu. A transmis ce i s-a descoperit, dar a tăcut când nu avea lumină. Ea era mesagerul Domnului, nu medic. În smerenie, a ales să tacă, lăsându-i pe medicii timpului să vorbească.

Românul se pricepe la toate, iar gura lui (sau postările/ comentariile lui) crează uneori un zgomot ce nu îți mai permite să auzi părerea celor în drept să și-o exprime. Să ne dea Dumnezeu înțelepciunea de a vorbi când trebuie și de a tăcea când trebuie. 

Update: Între timp am dat peste o scrisoare semnată tot de Dores Robinson, care tratează același subiect. Observ și la acest frate aceeași atitudine rezervată, de a nu se ralia unei miscări pro- sau antivaccin, deși își exprimă poziția în această scrisoare privată.