Surprinzătorul plugar din Zaharia

Sursa imaginii: wikimedia commons

Am fost mereu atras de profețiile împlinite ale Bibliei, deoarece acestea oferă minții mele argumente raționale pentru credință. Găsiți mai multe detalii despre acestea în seria de studii de la Amazing Facts. 

Pentru noi, creștinii, foarte importante sunt profețiile din Vechiul Testament referitoare la venirea lui Mesia, care s-au împlinit în viața lui Isus. Multe dintre ele sunt foarte clare, cum ar fi profeția din Mica 5:2 despre locul nașterii lui Mesia:

Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei. (VDCC)

Sunt însă și profeții mesianice mai neclare. Adică, atunci când le citești observi legături cu Isus, dar contextul pare că se referă la altceva. Oricum, am învățat din experiență că astfel de pasaje dificile merită o cercetare atentă. Când sapi adânc, ai șansa să găsești comori, mai ales în Biblie. Vreau să vă împărtășesc rezultatul cercetărilor mele pe capitolul 13 din Zaharia.

(13:1) În ziua aceea, se va deschide casei lui David și locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat și necurăție.

(13:2) În ziua aceea”, zice Domnul oștirilor, „voi stârpi din țară numele idolilor, ca nimeni să nu-și mai aducă aminte de ei; voi scoate, de asemenea, din țară pe prorocii mincinoși și duhul necurat.

(13:3) Și, dacă va mai proroci cineva, atunci tatăl său și mama sa, înșiși părinții lui, îi vor zice: ‘Tu nu vei trăi, căci ai spus minciuni în Numele Domnului’; și tatăl său și mama sa, cei care l-au născut, îl vor străpunge când va proroci.

(13:4) În ziua aceea, prorocii se vor rușina, fiecare, de vedeniile lor când vor proroci și nu se vor mai îmbrăca într-o manta de păr ca să mintă pe oameni.

(13:5) Ci fiecare din ei va zice: ‘Eu nu sunt proroc, ci sunt plugar, căci am fost cumpărat din tinerețea mea!’

(13:6) Și dacă-l va întreba cineva: ‘De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?’, el va răspunde: ‘În casa celor ce mă iubeau le-am primit.’

(13:7) Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu și asupra omului care îmi este tovarăș!”, zice Domnul oștirilor. „Lovește pe păstor și se vor risipi oile! Și Îmi voi întoarce mâna spre cei mici.”(VDCC)

    Capitolul este în mod clar mesianic. Din primul verset apare ideea unui Izvor care curăță păcatul și nelegiuirea. Apa simplă nu poate face acest lucru. Izvorul nu poate fi decât Salvatorul, Mesia. În plus, în versetul 7 apare fraza: „Lovește pe păstor și se vor risipi oile!”, citată de Isus în Matei 26:31. 

    Nu poți să nu te gândești la Isus când citești versetul 6, despre rănile primite în casa celor ce-L iubeau. Totuși, nu prea se acceptă legătura acestui pasaj cu Mântuitorul, deoarece această afirmație pare să fie pusă în gura unui proroc mincinos, care a trebuit să fie ucis de familia lui credincioasă, ca pedeapsă pentru minciunile spuse în numele Domnului. Clar că nu se potrivește. Isus apare sub multe imagini și metafore (miel de jertfă, leu, stea, îngerul Domnului etc.), dar ar fi total nepotrivit să îl asociezi cu imaginea unui profet fals.

    O citire mai atentă a capitolului m-a ajutat să mă lămuresc. După primul verset, care vorbește despre Izvor, urmează trei versete care prezintă consecințele lucrării Izvorului. Versetele 2, 3 și 4 curg unul după altul logic, însă începutul versetului 5 conține ceva ce marchează o ruptură. Verbele trec brusc de la plural, cum sunt în versetul 4 („se vor rușina”, „vor proroci”, „nu se vor îmbrăca”), la singular („va zice”). Neștiind cum să procedeze cu această ruptură, mulți traducători au preferat să întroducă expresia „fiecare din ei”, trecând astfel de la plural la singular. Expresia lipsește din textul original, așa cum se poate constata în versiunile literale:

(13:4) Și va fi așa: În ziua aceea prorocii se vor rușina fiecare de vedenia sa, când va proroci; și nu se vor mai îmbrăca în manta de păr ca să înșele: –

(13:5) dar el va zice: Nu sunt proroc, sunt lucrător de pământ; căci un om m-a cumpărat din tinerețea mea. (VDCL)

(Da, există versiunea Dumitru Cornilescu Literală, tipărită în 1931. Acum am descoperit-o și eu pe ebiblia.ro)

    Eu sunt convins că introducerea acelui „fiecare din ei” a fost o greșeală. De fapt, profetul Zaharia a intenționat aici să schimbe subiectul. „El”, subînțeles în textul ebraic, nu este unul dintre profeții falși. Versetele 2, 3 și 4 au fost o paranteză. „El” este Izvorul din versetul 1, adică Mesia. 

    În felul acesta, totul se leagă. Pe Mesia Îl întreabă cineva în versetul 6 de unde are rănile, nicidecum pe unul dintre profeții falși. Da, mulți Îl vor întreba pe Isus acest lucru pe Noul Pământ, iar povestea suferințelor Lui va fi repetată iar și iar toată veșnicia. Apoi urmează versetul 7, care vorbește despre sabia scoasă tot împotriva Lui și despre împrăștierea ucenicilor, ce se temeau să nu împărtășească soarta Mântuitorului.

    Am fost foarte bucuros de această descoperire. Da, aici sunt profeții valoroase despre Mesia, care au fost umbrite de o mică neînțelegere. Mi-am îndreptat apoi atenția spre versetul 5, care este foarte dificil. Dacă aici vorbește Mesia, El face niște afirmații foarte interesante:

    1. Prima, că El nu este profet. Aș fi foarte de acord cu aceasta. Deși mulți L-au considerat pe Isus un simplu profet (vezi, de exemplu, Ioan 4:19), este clar că El a fost mult mai mult decât un profet. 

    2. A doua, că este „plugar”. Probabil că Isus a făcut multă agricultură pe dealurile Nazaretului. Totuși, când m-am uitat pe textul ebraic, am realizat că nu este vorba de arat. Termenul este עֹבֵ֤ד אֲדָמָה֙ (citit oved adama), care s-ar traduce „lucrător de pământ”, așa cum apare în VDCL. Mai apropiat de textul ebraic ar fi „slujitor al pământului”. Am făcut o căutare a expresiei în Vechiul Testament și am văzut că mai apare într-un singur loc, în această formă, în Geneza 4:2, referindu-se la Cain:

A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar (עֹבֵ֤ד אֲדָמָה֙). (VDCC)

    Foarte interesant. Paralela cu Cain este întărită de folosirea verbului קָנָה (citit cana), tradus în VDCC „cumpărat”, verb ce apare în Geneza 4:1, în exclamația Evei la nașterea lui Cain, „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului”, unde este tradus „căpătat”. 

    Care este legătura dintre Mesia și Cain? Simplu! Din momentul când au primit făgăduința unui Salvator, promis ca sămânță a femeii, Adam și Eva au și început să îl aștepte. Ei chiar au sperat că acesta va fi primul lor copil, Cain. Remarca Evei la nașterea acestuia nu era doar bucuria primirii unui urmaș, ci speranța sosirii lui Mesia. Trist, dar speranța lor a fost crunt înșelată. Cain nu a fost un salvator, ci un apostat, care nu și-a meritat deloc numele.

    Pentru mine, lucrurile sunt acum clare. În Zaharia 13:5 Isus afirmă că el nu este doar un proroc, ci Salvatorul promis, Cel așteptat zadarnic în persoana lui Cain. 

    Pentru noi, care citim Biblia tradusă, este mai complicat, trebuie să muncim mai mult. Dar categoric merită! Mă gândesc că pentru un evreu din vremea lui Isus ar fi trebuit să fie mai simplu, dacă-și punea capul la contribuție. Oricum, probabil că ucenicii au înțeles profeția, chiar dacă nu ne-au transmis lămurirea ei. Nu au avut cum, căci, dacă ar fi fost să-și aștearnă pe hârtie toată cunoștința primită de la Isus, cărțile lor nu ar fi încăput în lume. (Ioan 21:25)