„Fericit este cel ce așteaptă” - o profeție despre adventism

 

1. Introducere

În articolul precedent am analizat profeția din Daniel 12:11 și am văzut cum cei 1290 de ani se întind de la Sinodul de la Paris (499) până la Revoluția Franceză (1789). Acest interval marchează ridicarea și apoi prăbușirea puterii politico-religioase catolice.

Dar profeția continuă:

„Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!” (Daniel 12:12)

Ce reprezintă acești 1335 de ani?



2. Principiul zi-an și calculul profetic

Ca și la versetul anterior, „zilele” sunt simbolice, însemnând ani.

  • Punctul de pornire rămâne același: 499.

  • Adăugând 1335 de ani, ajungem la 1834.

3. 1834 – anul nașterii unei speranțe noi

Ce se întâmplă în jurul anului 1834?

  • În America, William Miller publică broșura „Evidence from Scripture and History of the Second Coming of Christ, about the Year 1843”.

  • Este pentru prima dată când calculele sale despre a doua venire sunt tipărite și răspândite.

  • Acest moment marchează începutul organizat al mișcării millerite, care în scurt timp avea să se extindă pe tot continentul și chiar în Europa.

Astfel, după ce perioada catolicismului politic se încheie (1789), Dumnezeu ridică o mișcare care redescoperă așteptarea revenirii lui Hristos.

4. „Fericit este cel ce așteaptă...”

Daniel 12:12 promite o fericire specială celor care „ajung” la 1335 de zile/ani.

  • Nu e vorba doar de un calcul cronologic, ci de o stare spirituală: fericirea celor care așteaptă cu credință împlinirea planului lui Dumnezeu.

  • În 1834, mișcarea millerită a devenit o mișcare a așteptării. Mii de oameni din America, și apoi din alte părți, au început să studieze profețiile și să trăiască cu intensitate credința în revenirea lui Hristos.

5. Legătura cu articolul anterior

  • 1290 ani (499–1789): căderea catolicismului politic → încheierea unei ere.

  • 1335 ani (499–1834): începutul așteptării organizate a revenirii lui Hristos → nașterea unei speranțe noi.

Articolul despre Franța arăta cum Dumnezeu a pus capăt unei puteri opresive. Acum, vedem cum El a deschis calea pentru o mișcare de trezire spirituală.

6. Concluzie

Profețiile din Daniel 12 nu sunt doar cronologii seci. Ele arată tranziția de la dominația politico-religioasă a Evului Mediu la renașterea speranței creștine în epoca modernă.

  • 1789 = prăbușirea puterii catolice.

  • 1834 = ridicarea unei mișcări așteptătoare.

Astfel, Daniel 12:12 devine o invitație personală: „Fericit este cel ce așteaptă” – nu doar în trecut, ci și astăzi.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nudism în Paradis?

Imagine
Există o teorie foarte răspândită în lumea creştină: aceea că primii noştri părinţi ar fi practicat un soi de nudism înainte de căderea în păcat. Ideea a ajuns să fie aşa de adânc înrădăcinată în mintea oamenilor, încât cu greu poţi găsi o ilustraţie, care să reprezinte Edenul şi pe primii noştri părinţi, în care aceştia să nu fie reprezentaţi în pielea goală. Bineînţeles, deoarece suntem creştini, iar cărţile în care apar astfel de ilustraţii sunt de regulă cărţi religioase, autorii se străduiesc să facă ilustraţia cât mai puţin pornografică, încercând să ascundă parţial trupul gol al lui Adam şi mai ales pe al Evei. Ba o mână de frunze în zonele "critice", ba un tufiş înflorit, câte un animal, părul bogat al Evei, uneori chiar şarpele, sunt folosite în acest scop.
Read more »

Zgârcit în cereri!

Imagine
Am auzit recent o ilustrație foarte valoroasă și vreau să o dau mai departe, deoarece reflectă fidel o realitate din viețile noastre. Voi începe printr-o întrebare: dacă ar fi să ceri ceva acum de la Dumnezeu, care ar fi lucrul pe care îl dorești cel mai mult? Răspunde, ține minte acest răspuns, apoi citește mai departe: sursa imaginii: wikimedia commons Era odată un copil, care toată viața lui crescuse închis într-o cameră. Acolo avea un dulap cu haine, un pat, o masă și un covoraș. Singura lui cale de comunicare cu exteriorul era ușa camerei. Pe sub ușă era un spațiu, prin care intra lumina. Tot pe acolo i se strecurau înăuntru mâncarea și alte lucruri, de care avea nevoie. Nevoile curente îi erau asigurate. Știa câte ceva despre lumea de afară, fie din cărticele ce i se dădeau pe sub ușă, fie prin mesaje transmise de o voce prin ușă.  Într-o zi, vocea care îi vorbea prin ușă de obicei i-a spus:  - Astăzi este o zi specială. Ai voie să ceri trei lucruri și ți se vor da. Poat...
Read more »

Confortul nu aduce fericirea

În Geneza 3:1-6 se descrie căderea în păcat a primilor părinți, Adam și Eva. De curând, citind acest episod, am descoperit ceva uimitor în versetul următor:   Atunci li s-au deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi, au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut șorțuri din ele.  Geneza 3:7 Evident, după căderea în păcat, omul a experimentat o stare de disconfort. De ce oare? Condițiile nu se schimbaseră încă. Erau în Eden, înconjurați de peisaje minunate, având toate nevoile satisfăcute. Clima era plăcută. Pomi plini de roade gustoase îi înconjurau. Se aveau unul pe altul. Erau sănătoși tun. Animalele erau încă prietenoase.
Read more »

Unde a fost adevăratul Sinai? O privire asupra traseului Exodului

Imagine
  1. Introducere De secole, oamenii s-au întrebat unde se află „muntele lui Dumnezeu, Sinai”, locul unde Moise a primit Cele Zece Porunci. Tradiția creștină și monastică plasează acest munte în peninsula Sinai, la mănăstirea Sfânta Ecaterina. Dar o privire atentă la textul biblic și la geografia Orientului Apropiat ridică întrebări. Există indicii că „adevăratul Sinai” nu ar fi fost în Egipt, ci în Arabia, pe teritoriul istoric al madianiților. 2. Moise și țara Madian Relatarea biblică din Exod 2–3 spune că Moise a fugit din Egipt după ce l-a ucis pe egiptean și a ajuns „în țara Madian”. Acolo a întâlnit-o pe Sefora, fiica preotului Ietro, și a rămas păstorind turmele acestuia. Unde era Madianul? Istoria și arheologia îl plasează pe malul estic al Golfului Aqaba, în nord-vestul Arabiei Saudite de azi (zona Tabuk, Al-Badʿ). Tradițiile locale și islamice identifică ruine antice (Mughā’ir Shuʿayb) ca fiind legate de madianiți. Acolo, în timp ce păștea turmele, Moise a văzut rugul apri...
Read more »

O singură Biserică - profeție despre unirea credincioșilor.

Imagine
Puterea unității În anul 480 î.H., o armată persană uriașă a invadat Grecia. Estimările antice vorbesc despre sute de mii de soldați, conduși de regele Xerxes. În fața acestei forțe copleșitoare, o mică alianță grecească, condusă de regele Leonidas al Spartei, a plănuit să oprească înaintarea persană în trecătoarea îngustă de la Termopile. Oricum, lucrurile au mers prost pentru greci. Ca să protejeze retragerea fraților lor, 300 de spartani au rămas în luptă până la jertfa supremă. Ei au ținut timp de o săptămână în loc o armată imensă. Aceasta a fost posibil datorită unei organizări stricte, a disciplinei și a unității. De cealaltă parte, armata persană era imensă, dar haotică, formată din soldați din zeci de popoare, vorbind limbi diferite, cu loialități și metode de luptă divergente. Mărimea lor nu a compensat lipsa de coeziune. Bătălia de la Termopile a devenit simbolul forței care vine din unitate și organizare, în contrast cu împrăștierea forțelor, fie ele și numeroase. O scenă r...
Read more »

Cei 144 000 din Apocalipsa - descifrarea simbolului

Imagine
O privire în viitor      Biserica din vremea sfârșitului poate fi văzută prin „binoclul” profeției. Unul dintre pasajele ce vizează această temă este capitolul 7 al Apocalipsei. El debutează cu imaginea a patru îngeri, care opresc vânturile să sufle peste pământ, ceea ce arată clar că este vorba de ultimele zile ale Pământului. Nenorocirile finale sunt întârziate cu scopul identificării și „marcării” slujitorilor lui Dumnezeu.      ... „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”  Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel. (Apocalips 7:3, 4, VDCC)     Pasajul continuă cu enumerarea celor 12 seminții israelite, precizând că din fiecare au fost pecetluiți câte 12 000 de credincioși.  „Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii, di...
Read more »

Ganduri...

Imagine
Să nu vă permiteți niciodată să vorbiți cu descurajare şi fără speranţă. Dacă veți face așa, veți pierde mult. Ellen White **** Nu discuția în contradictoriu te va ajuta în situația ta, nu argumentele vor aduce lumină în sufletul tău. Tu trebuie să ai o inimă nouă, altfel nu poți să discerni Împărăția lui Dumnezeu. Nu o dovadă mai convingătoare te va duce la o poziție corectă, ci scopurile și motivațiile noi. Ellen White **** Mândria unora nu e decât strălucitul monument funebru pe care şi l-au ridicat asupra sufletului mort de mult. Nicolae Iorga
Read more »

Antihristul – persoană sau sistem? O privire biblică

Imagine
  De-a lungul secolelor, mulți creștini au privit „antihristul” ca pe un personaj singular, un dictator mondial care se va ridica în vremurile din urmă. Dar este oare aceasta cea mai fidelă interpretare a Scripturii? Dacă privim cu atenție în Biblie, descoperim că antihristul nu este doar o persoană, ci o realitate colectivă – un sistem politic, religios și spiritual care imită și parodiază lucrarea lui Dumnezeu. 1. Antihristul în epistolele lui Ioan Ioan este singurul care folosește termenul „antihrist”. Și ce spune? „Ați auzit că are să vină Antihrist; să știți că acum s-au ridicat mulți antihriști…” (1 Ioan 2:18) Așadar: există un antihrist „viitor”, dar deja „mulți antihriști” erau prezenți în vremea apostolului. Ioan explică: „Oricine nu mărturisește pe Isus Hristos venit în trup, acela este duhul lui antihrist” (1 Ioan 4:3). 📌 Concluzie: Antihristul este un duh și o realitate multiplă, nu doar un individ unic. 2. „Omul fărădelegii” din 2 Tesaloniceni...
Read more »

Cei 1290 de ani „francezi”

Imagine
Cartea lui Daniel este plină de profeții care traversează istoria. Între ele, unul dintre cele mai enigmatice pasaje este acesta: „De la vremea când va înceta jertfa necurmată și de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.” (Daniel 12:11) Ce reprezintă aceste 1290 de „zile”? Urmând principiul biblic zi-an (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6), ele trebuie înțelese ca  1290 de ani . Dar care este punctul de pornire și unde ajungem dacă urmărim firul istoriei? Încetarea jertfei necurmate și urâciunea pustiitorului Ca să aflăm punctul de pornire al acestei perioade profetice, vom căuta un alt loc unde se vorbește despre „jertfa necurmată” și „urâciunea pustiitorului”. Este ușor. Chiar în aceeași carte, a profetului Daniel, mai precis în Daniel 11:31, citim: „Niște oști trimise de el vor veni și vor spurca sfântul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiitorului.” Este evident că acesta este evenimentul ist...
Read more »