Fapt istoric: o înviere în masă

Un breaking news relatat pe scurt

Azi am studiat un pasaj scurt, dar ce conține un eveniment tulburător. Părerea mea este că vorbim prea  puțin despre el. Este vorba de oamenii ce au înviat odată cu Isus:

„Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.” Matei 27:51-53

Poate că ați citit aceste rânduri de multe ori. Nu știu în ce măsură v-ați gândit la implicațiile lui. Haideți să ne folosim imaginația și să reconstituim acest fapt istoric.

Un Paște tulburător 

Este vineri seara. Isus își dă ultima suflare pe un deal de lângă Ierusalim. Într-un timp când nu există televiziune și internet, puțini știu ce se întâmplă. O mână de oameni sunt strânși în jurul crucii. Unii (preoții, cărturarii) sunt acolo ca să savureze victoria asupra acelui țăran din Nazaret, care a îndrăznit să le ia enoriașii și să le critice religia strămoșească. Alții (ucenicii) să-și plângă speranțele ucise odată cu Învățătorul. Poate sunt și unii ce stăruie pe lângă cruci din curiozitate pură.

Dar nu, evenimentul acesta nu trebuie să rămână așa de puțin cunoscut. Dumnezeu vrea să-l facă public. Un întuneric ciudat acoperă țara. Eclipsă sigur nu a fost, devreme ce Paștele se sărbătorea întotdeauna în nopți cu lună plină. Toți sunt cuprinși de teamă și de presimțiri sumbre. Apoi, un cutremur puternic vine să-i pună și mai mult pe gânduri pe locuitorii Palestinei și ai ținuturilor vecine. Ce consecințe a avut cutremurul? Nu ni se spune. Poate chiar a dărâmat unele case... 

Dar ceea ce i-a uimit pe toți a doua zi a fost selectivitatea cutremurului. Acesta a despicat stânci și a deschis morminte. La o asemenea intensitate, ar fi trebuit să pună la pământ tot Ierusalimul. Dar nu, majoritatea caselor nu pățiseră nimic. Și nici toate mormintele nu fuseseră deschise, ci doar cele ale unor oameni recunoscuți pentru viața lor sfântă. Dacă nu ar fi fost Sabat, poate că oamenii s-ar fi apucat să le repare și să pună rămășițele la locul lor. Mai ales fariseii, de vreme ce ei erau celebri pentru grija ce o purtau mormintelor... Însă această lucrare a trebuit să fie amânată.

Deocamdată toată suflarea trebuia să meargă la Templu, pentru ritualul de Paște. Dar acolo îi aștepta o altă surpriză. Perdeaua groasă ce trebuia să separe Locul Preasfânt de restul Sanctuarului era ruptă. Circulau vești despre cum, în timpul cutremurului, o mână nevăzută a sfâșiat-o de sus în jos. Preoții se luptau să continue ceremoniile ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar mulțimea era frământată de nedumeriri, temeri, întrebări fără răspuns. Colac peste pupăză, o mulțime pestriți de bolnavi, orbi, ologi întreba în dreapta și stânga unde este tânărul Vindecător. Veniseră special pentru a-L întâlni la sărbătoarea Paștelui și pentru a-L ruga să le aline suferința. 

Când întrebările te trimit la Biblie

Probabil că în după amiaza aceea mulți au șters praful de pe sulurile sfinte, pentru a le studia cu o râvnă pe care nu o mai avuseseră demult. Ce spuneau ele despre Mesia? Nu cumva acest Isus a fost cu adevărat ceea pretinsese că este? În multe case, oameni cu frică de Dumnezeu s-au strâns să discute acest subiect. Unele discuții s-au lungit în noapte. Și, în toiul frământărilor și cercetărilor, în unele case au apărut brusc vizitatori nepoftiți, dar nu și neiubiți.

Să intrăm cu imaginația în casa unui evreu credincios. Grupul de oameni adunat acolo aude o bătaie în ușă. Musafirul este poftit înăuntru, în acord cu ospitalitatea specific evreiască, chiar dacă este trecut de miezul nopții. Nimeni nu recunoaște fața blândă, plină de pace și lumină.

- Shalom, fii mei!

- Shalom! Dar cine ești? De ce umbli la ora aceasta prin oraș, când toată lumea doarme?

- Dar voi de ce sunteți treji la ora aceasta, dacă tot spuneți că este oră de somn?

- Nu putem dormi... Trebuie să ne lămurim care este adevărul cu Isus. A fost El cu adevărat Mesia, Eliberatorul. Tot citim sulurile sfinte și ne uimim cât de bine se potrivesc evenimentele cu profețiile străvechi. Dar este ciudat. Cum să moară Salvatorul? Nu trebuia să se suie pe tronul lui David?

- Pasajul din Isaia despre Robul suferind îl știți? Dar psalmul care începe cu „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”

Sulurile sunt desfăcute iar. Discuțiile continuă, iar în mintea ascultătorilor se face tot mai multă lumină. Plini de bucurie înțeleg că într-adevăr acest Isus, pus pe cruce de romani la îndemnul preoților și cărturarilor, este cu adevărat Mesia. Totuși rămâne o mare nedumerire. Se întorc spre tainicul lor instructor:

- Dar cum ne poate ajuta un Mesia mort?

Incredibil, dar foarte adevărat

Musafirul zâmbește tainic. 

- Nu este mort. Moartea nu are putere să-L țină. Mormântul lui Iosif este acum gol.

- Ce? A înviat? Cum este posibil? Tu de unde știi?

Abraham - portret (Wikimedia Commons)

- Simplu, l-am întâlnit în această noapte. Eu sunt Avraam, părintele vostru. Tocmai am fost trezit din somnul morții. Parcă a trecut o clipă de când am adormit... Când am deschis ochii, un înger lumina cu strălucirea lui bezna nopții. M-am uitat în jur și am recunoscut peștera Macpela și câmpul cumpărate de la Efron. Apoi a venit El însuși. L-am recunoscut îndată, deși nu Îl văzusem niciodată. Era „berbecul” ce a murit în locul lui Isaac. Mi-a arătat cicatricile din palme și mi-a spus povestea sacrificiului adus pentru eliberarea mea și a seminței mele din ghearele morții. Apoi m-a trimis la voi. Știa că aveți nevoie de îndrumare...

- Părinte Avraam, tu ești! Mai spune-ne și alte lucruri. Arde inima în noi...

Dar bărbatul deja a dispărut fără urmă. Privesc uimiți unii la alții. A fost aievea? Cineva are o idee.

- Deja este dimineață. Putem verifica foarte simplu dacă ce ni s-a spus este adevărat. Haideți la mormântul lui Iosif. Știu exact unde este. Foarte aproape de Golgota. Ar trebui să îl găsim gol.

În drum spre mormânt se întâlnesc cu alți credincioși nedormiți. Circulă vești despre întâlniri similare. Metusala, Melhisedec, Sara, Ghedeon și mulți alții fuseseră peste noapte în casele locuitorilor Ierusalimului. Da, nici nu mai au nevoie să vadă mormântul. Deja știu. Este sigur gol.