„Curățind toate alimentele”? O altă lectură a lui Marcu 7:19

Marcu 7:18-19 este unul dintre cele mai comentate paragrafe din Noul Testament. Motivul este simplu. Versetul pare că vorbește despre libertatea de a mânca orice dorești. Iar mâncatul a fost și rămâne un element esențial al vieții noastre. Iată cum sună în traducerea Cornilescu:

El le-a zis: „Și voi sunteți așa de nepricepuți? Nu înțelegeți că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca? Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna.” A zis astfel, făcând toate bucatele curate.

Majoritatea traducerilor moderne traduc în acest stil sfârșitul capitolului 19. Ele introduc o notă interpretativă, făcând ca fraza să fie un comentariu al lui Marcu la cuvintele lui Isus: A zis astfel, făcând toate bucatele curate. Dar cuvintele „A zis astfel” nu se găsesc în textul grec. 

Care este subiectul?

În original cuvintele lui Isus nu sunt puse în ghilimele, ca să știm exact când se termină citatul. După cuvântul „hazna” avem direct expresia: kαθαρίζων πάντα τὰ βρώματα —„katharizon panta ta bromata” — „curățind toate alimentele.”

Dar cine este subiectul participiului kαθαρίζων, curățind? În mod tradițional se presupune că subiectul este Isus. Problema este că, înțeleasă astfel, fraza devine ciudată în română (și în greacă). Ca să înțelegeți ciudățenia exprimării, redau varianta EDCR, care a ales să nu introducă niciun cuvânt interpretativ în text:

„Aceasta pentru că nu intră în inima lui, ci în pântec și apoi iese afară, în hazna”, curățind astfel toate bucatele.

Prin urmare, pentru a face traducerea ușor de înțeles, se introduc cuvintele ”A zis astfel”. 

În acest articol vreau să explorez o altă posibilitate, mai naturală: subiectul nu este Isus, ci chiar procesul de purgație fizică descris în propoziția anterioară. Iar acest detaliu schimbă totul.

sursa imaginii: pickpic

De la fiziologie la o lecție spirituală

Contextul este o confruntare cu fariseii pe tema de spălării ceremoniale a mâinilor. Cumva fariseii aveau ideea că, dacă ești întinat din punct de vedere simbolic, spiritual, și mănânci în starea aceasta, introduci „necurăția” în corp odată cu mâncarea. Întinarea exterioară va deveni interioară. 

Isus răspunde cu o observație simplă, aproape banală:

„Fiindcă (mâncarea) nu intră în inima lui, ci în pântece, și apoi este dat afară, în hazna.”

Adică: mâncarea are un traseu strict fiziologic. Intră, este procesată, și apoi corpul o evacuează. Pe lângă apelul la fiziologie, Isus face apel și la o idee medicală a lumii antice, aceea de purgație.

Greaca medicală folosea termenii katharsis și kathairein pentru purgare, adică eliminarea exceselor din corp. Ideea circula și în Iudeea în timpul lui Isus. Esenienii, descriși de Iosif Flaviu, practicau deliberat purgații pentru „curățarea” organismului. Cu alte cuvinte, digestia și eliminarea erau cunoscute cultural drept procese de „curățire corporală.”

Medical vorbind, corectitudinea conceptului este discutabilă. Dar este cert că așa credeau anticii.

Oricum, Isus face apel la o convingere a vremii, pentru a face mesajul său și mai puternic. Așadar, atunci după ce vorbește despre mâncare care intră în stomac și se elimină în hazna, introduce cuvântul katharizon, probabil în varianta aramaică. Este aproape sigur că ascultătorii au prins ideea de purgație, un proces natural de curățire fiziologică.

Ochelari moderni pentru un text antic

Pasajul sună mult mai natural, dacă lăsăm ca subiectul să fie „pântecele”, stomacul: 

„... intră ... în pântece și apoi este dat afară, în hazna, curățind toate alimentele.”

Dar aici apare o problemă a mentalităților moderne. Cum să fie asociate fecalele cu ideea de curățire? Nici nu îți poți imagina ceva mai murdar decât ceea ce eliminăm în WC. În plus, omul modern nu simte că se curăță când merge la toaletă. Poate cel mult avem ideea că acest proces previne intoxicarea corpului cu reziduuri, nicidecum că devine astfel mai pur.

Totuși, dacă dăm jos ochelarii moderni și intrăm în pielea anticului, vedem lucrurile diferit.

Nu Marcu este cel ce comentează: „Isus a declarat toate alimentele curate.”

Dimpotrivă, Isus își continuă ideea și transmite următorul mesaj:

„Mâncatul este un proces pur fizic, fără conotații simbolice sau spirituale. Mai mult, prin faptul că evacuarea fecalelor este un binecunoscut proces de curățire fizică, nici nu se pune problema să te întinezi în timp ce mănânci.”

Deci, cine curăță mâncarea?

Organismul. Purgația. Procesul firesc al trupului.

Sensul nu este „declarare doctrinară”, ci constatare fiziologică ce ilustrează un adevăr spiritual.

Ce îl doare pe Isus?

Dar, până la urmă, de ce combate Isus obiceiul fariseilor de a face spălări rituale înainte de a mânca? Da, nu era recomandare biblică, dar nici nu era interzis de Scriptură. Mai mult, spălatul pe mâini este chiar benefic. Noi îl practicăm curent și nu cred că Isus ne-ar condamna pentru aceasta.

Isus are o țintă clară. 

Vrea să lovească în structurile mentale care țin oamenii captivi. 

Fariseii aveau ideea că ceea ce îi întina era întâlnirea inevitabilă cu alți oameni. Să ne amintim că ei îl tot certau pe Isus că stă la masă cu vameșii și păcătoșii.

Fariseii nu se spălau pe mâini de teama microbilor.

Se separau de ceilalți. 

De fapt, aceasta este și semnificația numelui pe care și l-au luat. Ei nu mâncau niciodată cu vameșii, cu păcătoșii, cu romanii. Nu doar că nu mâncau cu cei considerați „necurati”, dar simțeau nevoia să facă o curățare rituală, după întâlnirea întâmplătoare cu aceștia.

Pentru ei, masa era un zid.
Pentru Isus, masa era o punte.

Când Isus atacă ideea de „întinare prin mâncare”, nu țintește stomacul fariseilor, ci inima lor etnocentrică și exclusivistă.

El le spune, într-un limbaj aproape ironic:

„Voi credeți că mâncarea vă întinează?
Dar orice mâncare trece prin stomac și devine deșeu.
Cum poate un proces care se termină în hazna să definească sfințenia omului?”

Aici se aud ecouri puternice ale predicii Lui sociale:

• „Milă voiesc, nu jertfă.”

• „Fiul Omului a venit să caute pe cei pierduți.”

• „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.”

• „Adevăr vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.”

Isus nu demolează Leviticul. El demolează zidurile.

Isus nu intră în discuții sofisticate despre lista alimentelor din Levitic 11. Nici nu pare preocupat de „meniul corect”.
De fapt, nicăieri în Evanghelii nu-L vedem pe Isus vorbind despre porcii din Levitic.

Dar Îl vedem:

• la aceeași masă cu Levi (vameș),

• la masă cu păcătoși,

• acceptând invitația unui fariseu, dar și pe a unui roman,

• hrănind mulțimile fără să întrebe cine este curat și cine nu.

Pentru Isus, adevărata problemă nu era ce bagi în gură, ci cu cine împarți pâinea.

Fariseii se temeau că masa te poate „întina.”
Isus vede masa ca loc de vindecare, reconciliere, iertare și restaurare a demnității.

Când spune că mâncarea ajunge în hazna, El pulverizează ideea că actul de a mânca ar putea fi un act periculos din punct de vedere religios.

Lecția pentru noi

Acest verset nu este o dezbatere despre regimul ideal sau despre abolirea Legii mozaice.
Este un atac frontal asupra spiritualității izolării.

Isus spune, în esență:

„Nu mâncarea vă murdărește, ci barierele pe care le ridicați între voi și ceilalți.”

Să ne punem înapoi ochelarii omului modern. Cum îl privești pe aproapele tău? Pe ce ton vorbești cu cei pe care îi consideri inferiori? Te-ai întinde la vorbă cu un bețiv, cu un drogat, cu un cerșetor, cu un ratat social? Nu, nu te întreb dacă i-ai arunca cinci lei. Te întreb altceva...

L-ai invita să mâncați împreună?

În lumea lui Isus, masa este spațiul sacru al apropierii umane.
Dar trebuie să realizăm că și noi tindem să o transformăm în ceva foarte privat, ceva de făcut cu ai noștri.

Dacă citim Marcu 7:19 cu atenție descoperim:

• un Isus realist, nu teoretic;

• un Isus care pleacă de la corp ca să vorbească despre spirit;

• un Isus preocupat nu de meniuri, ci de relații;

• un Isus care nu dărâmă Legea, ci dărâmă zidurile dintre oameni.

Pentru El, problema fariseilor nu era igiena, ci izolarea.
Nu mâncarea era necurată.
Ci modul în care masa devenise un loc al excluderii.

Și printr-o simplă observație fiziologică — „intră în stomac și se elimină în hazna” — Isus a demontat una dintre cele mai puternice bariere religioase ale timpului său.

Poate că și astăzi e la fel. Curățirea de care avem nevoie nu este în farfurie, ci în inimă.