„Curățind toate alimentele”? O altă lectură a lui Marcu 7:19
Marcu 7:19 este unul dintre cele mai comentate versete din Noul Testament. Majoritatea traducerilor moderne introduc o notă interpretativă: „Astfel, Isus declara toate alimentele curate.” Această frază, însă, nu se găsește în mod explicit în textul grec. În original avem un participiu: καθαρίζων πάντα τὰ βρώματα — „curățind toate alimentele.”
Dar cine este subiectul acestui participiu?
În mod tradițional se presupune că subiectul este Isus. În acest articol vreau să explorez o altă posibilitate: subiectul nu este Isus, ci chiar procesul de purgație fizică descris în propoziția anterioară. Iar acest detaliu schimbă totul.
1. Ce spune, de fapt, Isus? O lecție de anatomie spirituală
Contextul este o confruntare cu fariseii, ocazionată de nespălarea ceremonială a mâinilor. Isus răspunde cu o observație simplă, aproape banală:
„Nu mâncarea intră în inimă, ci în stomac, și apoi este eliminată în hazna.”
Adică: mâncarea are un traseu strict fiziologic. Intră, este procesată, și apoi corpul o evacuează — o purgație, în sensul pe care lumea antică îl înțelegea foarte bine.
Greaca medicală folosea termenii katharsis și kathairein pentru purgare, adică eliminarea exceselor din corp. Esenienii, descriși de Iosif Flaviu, practicau deliberat purgații pentru „curățarea” organismului. Cu alte cuvinte, digestia și eliminarea erau cunoscute cultural drept procese de „curățire corporală.”
Nu spirituală — corporală.
Așadar, atunci când Isus vorbește despre mâncare care intră în stomac și se elimină în hazna, este aproape inevitabil ca ascultătorii să fi rezonat cu ideea de purgație: un proces natural de curățire fiziologică.
2. Dacă subiectul este purgația, nu Isus
Dacă citim participiul în logica propoziției:
„... intră în stomac și se elimină în hazna, curățind toate alimentele...”
Atunci „curățind” nu este un act teologic, ci consecința fiziologică a digestiei. Nu Isus „curăță”, ci sistemul digestiv își face treaba.
În această interpretare, Marcu nu spune:
„Isus a declarat toate alimentele curate.”
Ci spune:
„Prin faptul că sunt evacuate ca deșeu, toate alimentele sunt, în mod natural, curățate de orice semnificație morală.”
Cine curăță?
Organismul. Purgația. Procesul firesc al trupului.
Sensul nu este „declarare doctrinară”, ci „constatare fiziologică cu implicație spirituală.”
3. De ce ar folosi Isus tocmai această imagine?
Isus are un stil pedagogic clar: pornește de la o realitate familiară și o folosește ca să lovească în structurile mentale care țin oamenii captivi.
Aici ținta Lui nu este „ce mănânci”, ci cum și cu cine mănânci.
Fariseii nu se spălau doar pe mâini.
Se separau de ceilalți.
Nu mâncau cu vameșii.
Nu mâncau cu păcătoșii.
Nu mâncau cu romanii.
Nu mâncau cu cei considerați „necurati.”
Pentru ei, masa era un zid.
Pentru Isus, masa era o punte.
Când Isus atacă ideea de „întinare prin mâncare”, nu țintește stomacul fariseilor, ci inima lor etnocentrică și exclusivistă.
El le spune, într-un limbaj aproape ironic:
„Voi credeți că mâncarea vă întinează?
Dar orice mâncare trece prin stomac și devine deșeu.
Cum poate un proces care se termină în hazna să definească sfințenia omului?”
Aici se aud ecouri puternice ale predicii Lui sociale:
„Milă voiesc, nu jertfă.”
„Fiul Omului a venit să caute pe cei pierduți.”
„Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi.”
„Adevăr vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu.”
4. Isus nu demolează Leviticul; demolează zidurile
Isus nu intră în discuții sofisticate despre lista alimentelor din Levitic 11. Nici nu pare preocupat de „meniul corect”.
De fapt, nicăieri în Evanghelii nu-L vedem pe Isus vorbind despre porcii din Levitic.
Dar Îl vedem:
la aceeași masă cu Levi (vameș),
la masă cu păcătoși,
acceptând invitația unui fariseu, dar și pe a unui roman,
hrănind mulțimile fără să întrebe cine este curat și cine nu.
Pentru Isus, adevărata problemă nu era ce bagi în gură, ci cu cine împarți pâinea.
Fariseii se temeau că masa te poate „întina.”
Isus vede masa ca loc de vindecare, reconciliere, iertare și restaurare a demnității.
Când spune că mâncarea ajunge în hazna, El pulverizează ideea că actul de a mânca ar putea fi un act religios periculos.
5. Lecția pentru noi
Acest verset nu este o dezbatere despre regimul ideal sau despre abolirea Legii mozaice.
Este un atac frontal asupra spiritualității izolării.
Isus spune, în esență:
„Nu mâncarea vă murdărește, ci barierele pe care le ridicați între voi și ceilalți.”
În lumea Lui — și și în a noastră — masa este spațiul cel mai sacru al apropierii umane.
Când masa devine instrument de separare, religia devine o armă.
Concluzie
Dacă citim Marcu 7:19 ca având „purgația” drept subiect al „curățirii”, descoperim:
un Isus realist, nu teoretic;
un Isus care pleacă de la corp ca să vorbească despre spirit;
un Isus preocupat nu de meniuri, ci de relații;
un Isus care nu dărâmă Legea, ci dărâmă zidurile dintre oameni.
Pentru El, problema fariseilor nu era igiena, ci izolarea.
Nu mâncarea era necurată.
Ci modul în care masa devenise un loc al excluderii.
Și printr-o simplă observație fiziologică — „intră în stomac și se elimină în hazna” — Isus a demontat una dintre cele mai puternice bariere religioase ale timpului său.
Poate că și astăzi, curățirea de care avem nevoie nu este în farfurie, ci în inimă.
Comentarii