Postări

Potopul explicat: Luna ca ceas

Imagine
Există un gen de întrebări care apar firesc atunci când citești cu atenție relatarea Potopului. Cea mai importantă este: ”Care a fost mecanismul prin care Dumnezeu a dat peste cap tot echilibrul planetei? Ce s-a întâmplat, de fapt, la potop?” Greg S. Jorgensen (1994) formulează o ipoteză interesantă. El pornește de la o întrebare secundară: De ce insistă textul Genezei asupra datelor? El observă că cifrele furnizate de autorul inspirat par să se potrivească perfect într-un calendar „rotund”, cu luni de 30 de zile și un an de 360 de zile. Modelul propus de el este interesant: oare nu este posibil ca inițial, când au fost create de Dumnezeu, Pământul și Luna să fi avut o altă dinamică? Sursa: pexels O cronologie a Potopului surprinzător de precisă Relatarea din Geneza nu spune doar „a plouat mult”. Spune:în ce zi începe, cât timp cresc apele, cât timp se mențin, când începe retragerea, când ajunge corabia pe munți, când se vede uscatul, când iese Noe. Jorgensen pornește de la un detaliu...

Potopul lui Noe în tradițiile lumii

Imagine
Dacă ar fi existat un cataclism hidrologic de proporții globale, atunci nu ar fi deloc surprinzător să găsim ecouri ale lui în tradițiile multor popoare. Și chiar găsim. De la Mesopotamia până la China, de la Grecia până la Americi, apar povești despre o mare inundație, despre o distrugere a lumii vechi și despre un nou început. În această postare îmi propun să analizăm diferite „mituri ale potopului”. Cum arată ele? Ce păstrează? Ce pierd? Ce adaugă? Și, cea mai importantă întrebare dintre toate, care dintre ele are cel mai mult aerul unei relatări ce încearcă să conserve un nucleu istoric? Sursa imaginii: Flickr Mesopotamia: Atrahasis și Ghilgameș O ipoteză răspândită este aceea că istoria biblică a potopului lui Noe este preluată din Epopeea lui Ghilgameș. Într-adevăr, tableta XI din epopee conține o relatare a întâlnirii eroului cu supraviețuitorul potopului (Utnapiștim). Acolo apar multe elemente asemănătoare cu cele din Biblie: - un avertisment dat unui om ales, - construcția une...

Mi te-ai lipit de suflet…

Imagine
   … ca marca de scrisoare. Așa suna o romanță veche. Ea reflectă în mod de a privi legăturile dintre oameni. Te lipești la început și gata. Legătura continuă de la sine, în virtutea lipirii inițiale.  Există un cuvânt ebraic care, odată înțeles, schimbă felul în care privești “lipelile”. Este verbul דָּבַק (dāḇaq) – tradus, de obicei, prin „a se alipi”, „a se lipi”. Dar în mentalitatea biblică, sensul dominant nu este „a fi lipit” pasiv (ca două foi prinse cu lipici), ci „a te ține strâns de”, „a rămâne agățat”, „a sta lipit prin alegere”. Adică o alipire activă, menținută prin efort. 1) „Se va alipi” – verbul care cere mușchi, nu doar emoție În Genesa 2:24, textul spune despre bărbat: „…se va alipi de soția lui…”. În spatele „alipirii” stă dāḇaq. Nu e o fotografie, e un verb de mișcare: a te apropia, a te ține, a rămâne aproape. Aceeași familie semantică poate descrie și „a urmări îndeaproape” sau „a ajunge din urmă”, tocmai pentru că imaginea este una de persistenț...

Ființe fără trup - realitate sau fantezie teologică?

Imagine
Teologia este o știință specială, întrucât aria ei de studiu depășește cotidianul, tangibilul. Biblia, cartea de bază a studierii divinității, vorbește despre minuni ce sfidează modul în care lucrurile se petrec de obicei: mări despicate, morți înviați, transformări ale apei în vin etc. În plus, aici apar ființe supranaturale, îngeri, demoni. Mai presus de toate, Creatorul este prezentat ca ființă personală, dar cu totul și cu totul deosebită de ce am întâlnit vreodată și chiar mai presus de imaginație. Nu este de mirare că, operând într-o astfel de zonă, teologia se obișnuiește să sfideze știința, uneori chiar bunul simț. Iar aceasta nu este în regulă. Totuși, vorbim de acest Univers, nu de un univers paralel, cu legi misterioase, complet rupte de realitatea observabilă. Un astfel de „salt mortal” sunt așa-zisele ființe fără trup fizic, care apar în majoritatea covârșitoare a teoriilor teologice.  În loc să ne întrebăm ce se poate spune onest despre îngeri, demoni sau „suflete”...