Postări

Cei 144 000 din Apocalipsa - descifrarea simbolului

Imagine
O privire în viitor      Biserica din vremea sfârșitului poate fi văzută prin „binoclul” profeției. Unul dintre pasajele ce vizează această temă este capitolul 7 al Apocalipsei. El debutează cu imaginea a patru îngeri, care opresc vânturile să sufle peste pământ, ceea ce arată clar că este vorba de ultimele zile ale Pământului. Nenorocirile finale sunt întârziate cu scopul identificării și „marcării” slujitorilor lui Dumnezeu.      ... „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”  Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel. (Apocalips 7:3, 4, VDCC)     Pasajul continuă cu enumerarea celor 12 seminții israelite, precizând că din fiecare au fost pecetluiți câte 12 000 de credincioși.  „Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii, din seminţia lui Gad, douăsprezece mii, din seminţia lui

Secretele biruinței lui David

Imagine
 Bătălia dintre David și Goliat este una dintre cele mai cunoscute povestiri biblice ( 1 Samuel 17 ). Tânărul David, înarmat doar cu o praștie, îl ucide pe uriașul Goliat, care, pe lângă statura sa impresionantă, avea și armament și experiență de războinic. Motivul principal al biruinței lui David reiese foarte clar din relatarea Scripturii: încrederea în Dumnezeu: David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu. Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:45-47) Oricum, o citire atentă scoate în evidenț

Legăminte vechi și noi

Imagine
Toți suntem obișnuiți cu contractele ce stabilesc obligații exacte pentru fiecare din cele două (sau mai multe părți) ce intră în contract. Aproape că nu putem să ne imaginăm un contract în care să se precizeze că singura mea obligație este să-l semnez, în timp ce cealaltă parte se obligă să facă multe în favoarea mea. Mesajul surprinzător al Bibliei este că exact așa sunt contractele lui Dumnezeu: El se obligă să facă totul. Tu trebuie doar să semnezi.  Photo by  Shoeib Abolhassani  on  Unsplash O teorie ciudată Circulă o teorie care pur și simplu mă revoltă. Este vorba de Legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul Israel la Sinai. Cică el ar fi prevăzut că mântuirea se baza, în acele timpuri, pe păzirea Legii. Venirea și jertfa lui Isus ar fi schimbat condițiile mântuirii, în zilele noastre mântuirea fiind prin credință. De ce mă revoltă? În primul rând pentru că este absurdă. Cum ar putea Dumnezeu să ofere un astfel de legământ? Este foarte clar în Vechiul Testament că omul

Fapt istoric: o înviere în masă

Imagine
Un breaking news relatat pe scurt Azi am studiat un pasaj scurt, dar ce conține un eveniment tulburător. Părerea mea este că vorbim prea  puțin despre el. Este vorba de oamenii ce au înviat odată cu Isus: „Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.” Matei 27:51-53 Poate că ați citit aceste rânduri de multe ori. Nu știu în ce măsură v-ați gândit la implicațiile lui. Haideți să ne folosim imaginația și să reconstituim acest fapt istoric. Un Paște tulburător  Este vineri seara. Isus își dă ultima suflare pe un deal de lângă Ierusalim. Într-un timp când nu există televiziune și internet, puțini știu ce se întâmplă. O mână de oameni sunt strânși în jurul crucii. Unii (preoții, cărturarii) sunt acolo ca să savureze victoria asupra acelui

Ce se întâmplă după moarte?

Imagine
Am ales să pun aici cele câteva versete biblice care vorbesc lămurit despre starea morților. Citește-le te rog și meditează la ele! „De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? 13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni…”  Iov 3:11-13 Sursa foto: public domain pictures „Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,…”  Psalmii 115:17   „Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor”.  Psalmii 146:4 „ Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită...  Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”  Eclesiastul 9:5,10 Mesajul este clar. Nu prea lasă loc

Condamnat la fericire

Imagine
 Psalmul 23 este foarte cunoscut. Mulți credincioși îl știu pe de rost. De aceea, nu mă așteptam să mai descopăr ceva nou în el. Iată însă că Domnul m-a surprins din nou. Săptămâna trecută am descoperit ceva, în timp ce îl ascultam în ebraică.  Este vorba de ultimul verset: Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.  (Psalmii 23:6 VDCC) Sursa: publicdomainpictures.net Și în românește mesajul este foarte încurajator. Este plăcut să știi că pe drumul vieții tale îți vor merge alături fericirea și îndurarea. Oricum, în textul ebraic este folosit un alt verb, anume רָדַף (citit radaf ), care înseamnă a urmări, a vâna . Verbul se folosește atunci când un războinic își urmărește dușmanul ca să-l ucidă sau atunci când un animal carnivor își urmărește prada. Imaginea este interesantă. Este ca și când tu ai fugi, iar fericirea și îndurarea te-ar vâna, ar fugi după tine ca să te prindă.  Toți oamenii alearg

Prea împăciuitor, deci pierdut...

Imagine
Isus a spus: „Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!” ( Matei 5:9 , VDCC). Este totuși posibil să exagerezi în domeniul acesta. Este posibil să fii prea împăciuitor. Așa de împăciuitor, încât să-ți riști relația cu Dumnezeu și, în cele din urmă, mântuirea. Am citit astăzi despre preotul Eli și fii săi ( 1Samuel 2:12 - 3:18 ) și am realizat că fac deseori exact greșeala preotului Eli. Pe scurt, istoria este următoarea. Eli era mare preot, iar fii săi preoți. Eli era un om bun. Problema care a apărut a fost că fii săi nu îi călcau pe urme. Erau hoți, luând cu forța ceea ce nu le aparținea. Mergeau așa de departe, încât furau ceea ce i se cuvenea lui Dumnezeu. În plus, erau curvari. Eli a aflat și i-a certat cu cuvinte clare și bine alese. Problema este că lor nu le-a păsat și au continuat aceleași practici. În cele din urmă, după avertismente repetate, Dumnezeu a intervenit. Cei doi fii răi au fost pedepsiți. Surpriza este că pedeapsa a căzut și asupra ta