Alimentaţia în boala diabetică

Ce este diabetul zaharat?

Diabetul zaharat este o dereglare metabolică caracterizată prin hiperglicemie (nivel crescut al glicemiei) care nu revine sub 120 mg/dl aşa cum ar fi normal. Diabetul zaharat se datorează unei producţii sau utilizări neadecvate a insulinei. Boala se prezintă sub două forme, diabet zaharat insulino dependent (DZID, cunoscut şi ca diabet juvenil sau diabet de tip 1) şi diabet zaharat noninsulino-dependent (DZNID, cunoscut şi ca diabet al adulţilor sau diabet de tip 2). Cauza şi tratamentul sunt diferite pentru cele două tipuri de diabet.

Diabetul de tip 1 (insulino-dependent sau juvenil) este o boală autoimună care apare de obicei brusc în copilărie sau tinereţe. Simptomele includ sete intensă, slăbire şi oboseală. Dacă pancreasul nu produce suficientă insulină, aceste persoane necesită tratament cu insulină pentru a supravieţui. În unele cazuri, rudele apropiate ale diabeticilor prezintă un risc crescut de a face boala. Potrivit cercetărilor mai recent, terapia de intervenţie imunologică aplicată înainte de apariţia simptomelor s-ar putea să prevină diabetul zaharat insulino-dependent, având în vedere apectul genetic al etiologiei sale.

Diabetul de tip 2 (non-insulinodependent sau de maturitate) apare de obicei la persoane obeze de vârstă mijlocie. În SUA şi alte ţări occidentale, circa 5% din populaţie are diabet de tip 2. Boala este şi mai prevalentă în unele grupuri de populaţie, cum ar fi populaţia urbană adultă din India, Jamaica şi printre indienii Pima din SUA.

Consiliul de Nutriţie al Conferinţei Generale nu tratează pacienţi. Toţi cei care au diabet zaharat trebuie să solicite sfatul medicului personal cu privire la modalitatea cea mai bună de a ţine sub control nivelul glicemiei prin măsuri ce vizează stilul de viaţă şi, dacă au nevoie, prin medicaţie. Acest material nu va aborda diabetul de tip 1 şi sfătuieşte pe cei care suferă de această boală să nu încerce să se trateze singuri. Restul acestui material se concentrează asupra nutriţiei şi factorilor legaţi de stilul de viaţă din diabetul zaharat de tip 2, deoarece acesta este de departe forma predominantă a diabetului zaharat.

Ce este hiperinsulinemia?

Hiperinsulinemia (nivel crescut de insulină în sânge) este caracteristică pentru cele mai multe cazuri de diabet non-insulino-dependent şi se manifestă de timpuriu în evoluţia naturală a bolii. Se crede că este, în parte, responsabilă pentru accelerarea aterosclerozei frecvent observată la persoanele cu diabet de tip 2. De asemenea, face parte dintr-o serie de tulburări care includ obezitatea, hipertensiunea, hiperglicemia (nivel crescut de zahăr în sânge), hipertrigliceridemia (nivelul crescut al triglicerilor sanguine) şi nivelul scăzut de HDL, cunoscut sub numele de sindrom X.

Cât de importantă este obezitatea ca factor de risc?

Cel mai important principiu de nutriţie pentru persoanele cu diabet de tip 2 este controlul greutăţii. Aproximativ 80% din persoanele cu diabet de tip 2 sunt supraponderale. Obezitatea poate duce la insulino-rezistenţă, o caracteristică majoră a diabetului. Aşadar, revenirea şi menţinerea unei greutăţi corporale ideale este importantă atât pentru prevenirea, cât şi pentru tratamentul diabetului.

Pot alimentaţia şi exerciţiul fizic să ajute la prevenirea obezităţii şi diabetului?

O alimenţie cu grăsimi reduse, cu multe fibre, care asigură un aport caloric adecvat, împreună cu un regim regulat de exerciţii fizice, nu numai că va contribui la greutatea ideală, dar va scădea şi riscul de apariţie al diabetului zaharat de tip 2. Cei care au deja diabet de tip 2, chiar dacă iau insulină, ar trebui, în cele mai multe cazuri, să nu mănânce de mai mult de trei ori pe zi pentru a preveni vârfurile de creştere a glicemiei. În cele mai multe cazuri, aceste persoane ar trebui să evite gustările sau chiar consumul de sucuri între mese sau la culcare. Exerciţiul fizic reduce atât nivelul glicemiei

Alimentaţia în boala diabetică - pag. 1

cât şi riscul de apariţie a diabetului. Când alimentaţia, exerciţiul fizic şi programul de control al greutăţii nu duc la rezultatele dorite, e posibil ca medicii să prescrie de asemenea medicaţia hipoglicemică per orală sau insulină.

Cât de multă grăsime şi colesterol ar trebui să se consume?

O dietă bogată în grăsimi contribuie la diabet şi complicaţiile acestuia. Ideal este ca 20-30% din totalul de calorii să fie furnizate din grăsimi. Grăsimile saturate nu ar trebui să depăşească 10% din totalul aportului caloric. În cazul în care colesterolul LDL este prea mare, aportul de grăsimi saturate ar trebui redus sub 7% din totalul aportului caloric. Aproximativ 6-8% ar trebui să provină din acizi graşi polinesaturaţi. Deoarece boala cardiacă este principala cauză de mortalitate la diabetici, aceste persoane ar trebui să-şi limiteze cantitatea de colesterol sub limita de 100 mg la 1.000 de calorii. Pentru reducerea aportului de colesterol până la un nivel acceptabil, unii diabetici trebuie să-şi limiteze colesterolul alimentar la 100 mg pe zi.

Nivelul crescut de trigliceride reprezintă un alt factor de risc. Dacă slăbirea nu reduce suficient nivelul de trigliceride, Asociaţia Americană pentru Diabet sugerează creşterea aportului de grăsimi până la 40% din calorii, cu o reducere corespunzătoare a aportului de glucide. Această cantitate suplimentară de grăsimi ar trebui să fie constituită, în principal, din grăsimi vegetale de tip mononesaturat, cum ar fi cele obţinute din măsline, ulei de măsline, ulei de canola şi avocado. Oricum, la acest punct e nevoie de multă precauţie, deoarece grăsimile alimentare sunt strâns legate de un control îngreunat al diabetului.

Studiile au arătat că persoanele care mănâncă frecvent carne au un risc de mortalitate prin diabet de 3,8 ori mai mare, precum şi un risc mărit de a se îmbolnăvi de diabet, comparativ cu vegetarienii. Acest lucru s-ar putea datora conţinutului mare de grăsimi din carne. Deoarece vegetarienii consumă mai multe cereale integrale, fructe, legume şi mai puţine grăsimi saturate, de obicei aceştia au şi o greutate corporală mai redusă.

Ce puteţi spune despre sare?

Devreme ce diabeticii sunt predispuşi la hipertensiune, ei ar trebui să-şi limiteze consumul de sare la o linguriţă pe zi, în aceasta incluzându-se şi sarea din alimentele procesate (pentru un total de 2.000 mg de sodiu).

Care sunt nevoile de proteine ale persoanelor cu diabet de tip 2?

Deoarece excesul de proteine în alimentaţie poate creşte riscul de boală de rinichi (a doua cauză de mortalitate printre diabetici), diabeticii nu trebuie să consume proteine peste limita recomandată. Asociaţia Dietetică Americană recomandă ca proteinele să reprezinte 10-20% din aportul caloric pentru că majoritatea diabeticilor sunt deja pe un regim redus în calorii şi o parte din proteine vor fi folosite pentru obţinerea de energie. Persoanele cu diabet şi boală renală ar trebui să consume doar 0,75-0,8 g de proteină pe kg/corp.

Cum stau lucrurile cu glucidele?

Ideal ar fi ca 50-60% din aportul caloric total să provină din glucide, majoritatea glucide complexe provenind din cereale, pâine şi paste integrale, leguminoase, legume şi fructe proaspete.
Noile ghiduri alimentare nu mai recomandă diabeticilor să evite totalmente zaharoza (zahărul). Cercetările arată că pâinea, cartofii şi unele dintre celelalte alimentele cu conţinut de amidon produc de fapt un răspuns glicemic similar cu cel produs de zaharoză, miere, melasă şi sucurile de fructe. Alimentele care conţin cantităţi mari de zahăr trebuie limitate pentru că deseori conţin prea multe grăsimi, au o valoare nutritivă redusă şi sunt lipsite de fibre.

Îndulcitorii artificiali, cum ar fi aspartamul, zaharina sau sucraloza, au fost dovediţi în general ca fiind siguri pentru diabetici. Diabeticul poate folosi ocazional fructoză în cantităţi mici ca

Alimentaţia în boala diabetică - pag. 2

îndulcitor, devreme ce fructoza produce o creştere mai mică a glicemiei decât zaharoza. Diabeticii ar trebui de asemenea să-şi limiteze consumul de băuturi răcoritoare şi de sucuri de fructe care conţin sirop de porumb modificat cu conţinut mare de fructoză.

Cât de importante sunt fibrele alimentare?

Consumul adecvat de fibre este important pentru controlul greutăţii pentru că satisface foamea la un aport caloric mai mic. De asemenea, duce la reducerea nivelului glicemiei după mese şi ameliorează toleranţa la glucoză. Fibrele reduc de asemenea cantitata de medicamente necesară pentru menţinerea glicemiei. Majoritatea indivizilor trebuie să consume între 20-35 g de fibre pe zi.

Alimente bogate în fibre solubile, cum sunt ovăzul, orzul, leguminoasele şi merele, sunt deosebit de valoroase pentru că fibrele solubile scad colesterolul total şi colesterolul LDL din sânge. Fibrele alimentare cresc excreţia grăsimilor din organism, fixând acizii biliari, lipidele, colesterolul şi trigliceridele în tubul digestiv. Fibrele din leguminoase joacă un rol important în alimentaţia diabeticului pentru că previn creşterea bruscă a glicemiei, cauzată de regulă de glucidele simple şi alimentele cu amidon rafinat. Cerealele integrale sunt mai bogate în fibre şi au valoare nutritivă mai ridicată decât cerealele rafinate. Fibrele izolate, cum ar fi tărâţa, pot creşte pierderile unor minerale importante din tubul digestiv, în timp ce cerealele integrale aduc în organism minerale vitale. Fructele proaspete, consumate ca atare, sunt mai bune decât sucurile de fructe, pentru că fructul întreg are mai multe fibre şi are o concentraţie mai mică de glucide simple. Consumul de fibre trebuie crescut treptat pentru a limita la minim crampele, disconfortul şi scaunele diareice.

Trebuie evitate alcoolul, ceiaul şi cafeaua?

Deşi alcoolul nu necesită insulină pentru a fi metabolizat, el nu este recomandat diabeticilor, mai ales celor cu pancreatită, leziuni ale nervilor periferici sau celor cu niveluri anormale ale grăsimilor sanguine. La persoanele sensibile, alcoolul poate determina creşterea trigliceridelor sanguine. Cafeina inactivează fosfodiesteraza, lăsând să treacă în sânge cantităţi mari de glucoză şi trigliceride. Din acest motiv cafeina are un efect similar cu cel produs de stres.

Cum s-a schimbat tratamentul dietetic al diabetului de tip 2 de-a lungul anilor?

Deoarece s-a dovedit că alimentele bogate în grăsimi saturate şi colesterol, cum ar fi carnea, ouăle, laptele integral şi brânzeturile grase, cresc riscul de boli cardiovasculare şi renale, regimul alimentar hiperproteic (cu multe proteine) şi hipoglucidic (cu puţine glucide) recomandat cu ani în urmă diabeticilor a fost înlocuit cu un regim care pune accent pe glucide complexe, cum ar fi cerealele integrale şi leguminoasele. Consiliul de Nutriţie al Conferinţei Generale consideră că menţinerea greutăţii corporale, o alimentaţie sănătoasă, mişcarea regulată şi evitarea ceaiului, cafelei şi alcoolului reprezintă cea mai bună modalitate de a preveni şi ţine sub control diabetul zaharat de tip 2.

Piramida alimentaţiei vegetariene este cel mai simplu ghid pentru alegerea zilnică a alimentelor pentru persoanele cu diabet de tip 2, precum şi pentru restul populaţiei.

Sursa: Consiliul de Nutriţie al Conferinţei Generale Traducere şi adaptare în limba română: dr. Valentin Nădăşan

Consiliul de Nutriţie al CGAZŞ

Membrii Consiliului de Nutriţiei al CG:
Stoy Proctor MDiv, MPH - Preşedinte
Darlene Montgomery, MPH, RD, LD - Secretar James Blankenship, PhD
Glen Blix, DrPH, CNS
Allan Butler
Kenneth Burke, PhD, RD
Bert Connell, PhD, RD

Alimentaţia în boala diabetică - pag. 3

Winston Craig, PhD, RD Diane Fletcher, EdD, RD Ella Haddad, DrPH, RD Fred Hardinge, DHSc, RD Ruby Hayasaka, MS, RD Georgia Hodgkin, EdD, RD Lenore Hodges, PhD, RD Patricia Johnston, DrPH, RD Bob Kamieneski, PhD Marcella Lynch, BA

Ron McDermott, PhD
Gail Ormsby, MPH
Joy Peterson, MPH, RD
Joan Sabate, MD
Albert Sanchez, DrPH
John Scharffenberg, MD, MPH Ruth Stanhiser, MD

Alimentaţia în boala diabetică - pag. 4