Cei 1290 de ani „francezi”
Cartea lui Daniel este plină de profeții care traversează istoria. Între ele, unul dintre cele mai enigmatice pasaje este acesta:
„De la vremea când va înceta jertfa necurmată și de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.” (Daniel 12:11)
Ce reprezintă aceste 1290 de „zile”? Urmând principiul biblic zi-an (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6), ele trebuie înțelese ca 1290 de ani. Dar care este punctul de pornire și unde ajungem dacă urmărim firul istoriei?
Încetarea jertfei necurmate și urâciunea pustiitorului
Ca să aflăm punctul de pornire al acestei perioade profetice, vom căuta un alt loc unde se vorbește despre „jertfa necurmată” și „urâciunea pustiitorului”. Este ușor. Chiar în aceeași carte, a profetului Daniel, mai precis în Daniel 11:31, citim:
„Niște oști trimise de el vor veni și vor spurca sfântul Locaș, cetățuia, vor face să înceteze jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiitorului.”
Este evident că acesta este evenimentul istoric de la care încep să curgă cei 1290 de ani. Dacă citim în context, misteriosul împărat de la miazănoapte începe un lung și dur război împotriva credincioșilor. Oricum, chiar la începutul acestui război primește un ajutor armat, fără de care nu ar fi capabil să-i înfrunte pe înțelepți. Iată cum sună acest verset în traducerea literală (VDCL):
„Și oști vor sta de partea lui și vor pângări locașul sfânt, cetățuia, și vor desființa jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiirii.”
Identificarea acestor evenimente o găsiți în altă postare. Vom lua de acolo ideea că acest împărat reprezintă papalitatea, iar punctul de pornire a perioadei profetice este momentul când această putere a primit oști, care să stea de partea ei și să-i ofere puterea politică, de care avea nevoie.
Jertfa necurmată este simbolul închinării continue aduse lui Dumnezeu. Încetarea ei înseamnă că în locul închinării curate apare un sistem religios amestecat cu putere politică și militară. Când „oștile” sunt puse în slujba religiei, când forța statului devine brațul Bisericii, atunci profeția lui Daniel începe să prindă contur.
Botezul lui Clovis și Sinodul de la Paris (499): începutul unei alianțe
Sfârșitul secolului al V-lea găsea Galia fragmentată. Vizigoții și burgunzii erau arieni, în timp ce episcopii catolici păstrau credința niceeană. În acest context, regele francilor Clovis devine un aliat providențial.
În jurul anului 499, episcopii se reunesc la Paris, iar sinodul are loc sub protecția lui Clovis, proaspăt botezat. Biserica îl recunoaște deja ca protector.
„Ceea ce ne dăruiește Dumnezeu prin tine este atât de mare încât nu putem să-l mulțumim îndeajuns: prin tine, El a ridicat Biserica Sa. Gloria ta este gloria tuturor, și ce ai primit tu, primesc și toți supușii tăi. După Constantin, marele împărat, niciunul dintre regii dinaintea ta nu a meritat o asemenea laudă pentru credință. Prin botezul tău, întreaga Galie a renăscut la lumină.” (Scrisoarea lui Avitus de Vienne către Clovis)
De acum înainte, catolicismul va avea nu doar episcopi, ci și o armată și un rege de partea sa.
Acesta este momentul în care puterea antihristă primește oștile necesare pentru a înlătura simbolic „jertfa necurmată”, iar „urâciunea pustiitorului” se așază: credința se amestecă oficial cu puterea politică.
Datarea sinodului de la Paris în 499 este discutată de istorici, dar un eveniment istoric cert, care o confirmă, este faptul că în anul 499 episcopi catolici au fost instalați în diverse episcopii de către Clovis (cu consimțământ papal). De exemplu, episcopia la Terouanne este clar datată 499. (The Catholic Encyclopedia).
Cele 1290 de ani
Dacă luăm ca punct de pornire anul 499, atunci adăugând cei 1290 de ani din Daniel 12:11 ajungem la 1789.
Ce s-a întâmplat atunci?
14 iulie 1789: Căderea Bastiliei, începutul Revoluției Franceze.
În lunile următoare, Revoluția lovește puternic în Biserică: averile sunt confiscate, ordinele religioase desființate, clerul obligat la jurământ față de stat.
Franța, odinioară „fiica cea mai credincioasă a Bisericii”, devine prima națiune europeană care răstoarnă puterea catolicismului politic.
Culminarea vine câțiva ani mai târziu, în 1798, când papa Pius VI este arestat de trupele franceze la ordinul lui Napoleon.
Astfel, 1290 de ani de la sinodul de la Paris marchează un arc istoric perfect: de la începutul puterii politico-religioase a catolicismului până la prăbușirea ei în Revoluția Franceză.
Semnificația profetică
499: Biserica primește „oștile” – se naște catolicismul politic.
1789: Biserica pierde „oștile” – Revoluția distruge vechea alianță.
1290 de ani: exact cât a anunțat profeția.
Această potrivire arată că istoria nu curge la întâmplare, ci sub ochiul lui Dumnezeu. El a arătat dinainte nu doar marile imperii (Babilon, Persia, Grecia, Roma), ci și ridicarea și prăbușirea puterii politico-religioase din Europa.
Concluzie
Profeția din Daniel 12:11 se confirmă uimitor în desfășurarea istoriei: de la Sinodul de la Paris (499) până la Revoluția Franceză (1789) avem exact 1290 de ani.
Dumnezeu a arătat dinainte începutul și sfârșitul unei perioade cruciale pentru credința creștină.
Mesajul pentru noi?
Oricât de puternice ar părea instituțiile și alianțele omenești, ele au un început și un sfârșit. Dumnezeu rămâne Stăpânul istoriei, iar Cuvântul Lui nu se înșală.
Comentarii