Putin va fi înfrânt!

Foarte interesant! În timpul celui de-al doilea război mondial, cei care studiau Biblia au știut că planurile lui Hitler nu avea șanse de succes. Cum? Dând atenție unor profeții vechi de peste 2500 de ani. Ideea este că aceleași profeții sunt valabile și în dreptul planurilor imperialiste ale lui Putin. Nu știm cât de departe va merge, dar sigur va cădea.

Cartea „O mie să cadă” redă povestea unui adventist de ziua a șaptea, Franz Hasel, care a fost mobilizat în armata lui Hitler. Pacifist convins, a reușit să nu tragă niciun foc tot războiul. Cartea este una excepțională. V-o recomand din toată inima. O puteți comanda aici. O puteți citi și online.

Iată câteva fragmente din carte:

“Franz descoperi că mulţi dintre camarazii lui erau foarte sinceri şi dornici să cunoască mai mult. Cu aceştia, parcurse toate studiile biblice. Într-o luni dimineaţă, la orele opt, pe o vreme ploioasă, sergentul Erich veni împreună cu alţi ofiţer în biroul lui Franz pentru a juca skat, jocul lor preferat. În curând, Franz reuşi să conducă discuţia spre cartea lui Daniel şi profeţia referitoare la sfârşitul lumii şi la revenirea Fiului Omului.

- Ia ascultaţi, le spuse el.

Şi îşi băgă mâna în buzunar după Biblia în care avea o imagine cu statuia descrisă în capitolul doi din cartea lui Danie!. Citind apoi din Biblie, el le explică faptul că acestea era ultimele zile ale istoriei pământului.

- Hitler nu va reuşi niciodată să unească întreaga lume sub conduceiea Germaniei, zise el, sigur pe sine. Şi asta pentru că Biblia spune că aşa ceva nu se va întâmpla niciodată. Ceea ce va urma va fi ruperea acelei pietie din munte care va sfărâma orice împărăţie. După aceea, Dumnezeu va instaura propria Lui împărăţie.

Cei ce îl ascultau păreau fascinaţi de cele auzite şi îi puneau tot felul de întrebări. Franz părea să aibă tot timpul răspunsul potrivit. Într-un final, cineva se uită la ceas.

- E deja amiază! Stăm de câteva ore bune aici şi tot discutăm. Cred că ar trebui să ne grăbim, dacă vrem să mai mâncăm ceva!

La popotă, ofiţerii, entuziasmaţi, împărtăşiră şi altora ceea ce aflaseră de curând. Veştile ajunseră destul de repede şi la căpitanul Miekus, care îl înlocuise pe Brandt cu doi ani în urmă. Nu ezită nici o clipă şi îl chemă pe Franz în biroul lui, pentru ora unu fix.

- Hasel! în vocea lui se putea distinge un ton necunoscut lui Franz până acum. Deşi de cele mai multe ori se purta amabil cu Franz, de data aceasta indignarea se putea citi pe faţa şi în glasul lui. E adevărat că ai vorbit ofiţerilor mei, timp de patru ore, despre sfârşitul lumii?

- Da, domnule, este adevărat.

- Şi cum de ai îndrăznit să faci aşa ceva?

- Domnule...

- Cred că ştii foarte bine că Hitler a început deja instaurarea celui de al Treilea Reich. Acest al Treilea Reich va domni timp de o mie de ani!

Franz încremenise în picioare, neştiind ce să mai zică.

- Nu va avea loc nici un sfârşit al lumii, Hasel! Căpitanul Miekus stătea proptit pe picioare, împungând ameninţător aerul cu degetul arătător. Abia dacă am putut să îţi ţin partea în faţa ofiţerilor mei. Dar îţi interzic cu desăvârşire să mai faci aşa ceva. Ai înţeles?

- Da, domnule, spuse Franz, salutând destul de lipsit de chef, cu mâna la cozorocul şepcii.“




„A doua zi dimineaţă, exact la ora stabilită, Franz intră în dormitorul căpitanului. Spre surprinderea lui, acolo se mai aflau sergentul Erich şi locotenentul Gutschalk. Miekus îi făcu semn lui Franz să se aşeze pe scaunul rămas liber. Fără nici cea mai mică ezitare, căpitanul întrebă:

- Undeva în Biblie scrie despre pedepsirea până la a treia şi a patra generaţie. Unde e asta şi despre ce este vorba mai exact?

- E vorba de o parte din cele zece porunci.

Franz deschise Biblia lacartea Exodului, capitolul 20, şi începu să citească.

- Îmi aduc aminte din copilărie că tot în Biblie scrie despre un lac de foc.

- Da, asta se găseşte în cartea Apocalipsei, la capitolul 20, unde scrie despre judecata finală.

Franz găsi pasajul şi le citi, apoi le explică. Sprâncenele căpitanului se ridicară a admiraţie.

- Aşadar, cunoşti Biblia pe dinafară.

Ochii lui Franz se micşorară. Prinse Biblia între arătător şi degetul mareşi o ridică.

- O ştiu doar pe afară, spuse el. E acoperită cu piele neagră. Dinăuntru nu o cunosc decât în mică măsură. Se uită apoi la cei din jur şi pentru că nimeni nu prelua iniţiativa discuţiei, se hotărî să vorbească:

- Căpitane Miekus, începu el, am aflat că în viaţa dumneavoastră decivil sunteţi profesor de istorie.

- Aşa este.

- Mă întreb dacă nu cumva aţi putea să mă ajutaţi.

Căpitanul înclină capul cu modestie:

- Voi face tot ce îmi stă în putinţă.

- Biblia are unele profeţii cu conţinut istoric. Este vorba de scrieri de prin anul 600 înainte de Hnstos, spuse Franz. Şi întotdeauna mi-am dorit să le verific cu o persoană care să fie expert în domeniu. Aţi vrea să vi le prezint, ca apoi să îmi spuneţi cât de precise sunt din punct de vedere al datelor istorice?

Flatat, căpitanul îi răspunse fără nici cea mai mică urmă de ezitare:

- Aş fi încântat. Să auzim.

Franz scoase vederea pe care o purta cu el încă din 1921 şi care se cam uzase. În acel an fusese botezat. Se convertise de la catolicism. Pe vedere se afla imaginea descrisă în capitolul doi al cărţii lui Daniel, iar pe spatele ei Franz scrisese datele exacte care corespundeau fiecărui detaliu al acestei imagini. Cu deosebită grijă, el citi fiecare verset din acest capitol şi vorbi despre împărăţiile Babilonului, Medo-Persiei, Greciei şi Romei. Se opri abia după trei ore şi jumătate şi se uită la căpitan.

- Este corect ce am spus până acum? întrebă el. După cum am spus deja, nu sunt expert în istorie. Şi aş fi tare bucuros dacă mi-aţi corecta eventualele greşeli.

- Nu, spuse ofiţerul uimit. Nu sunt nici un fel de greşeli. Tot ce ai spus este foarte corect. Se uită perplex la sergent şi la locotenent, apoi din nou la Franz. Plasei, nu am mai auzit niciodată până acum ceva mai interesant şi mai uimitor.

- Vedeţi domnule, Biblia este o carte fără timp.

Franz făcu o pauză pentru ca efectul să fie cel scontat. Şi cu toate acestea, continuă el, nici măcar nu vă puteţi imagina câţi oameni din cel de al treilea Reich cred că cei care citesc Biblia sunt numai nişte evrei deghizaţi şi comunişti care trebuie lichidaţi.

Privirea căpitanului se întunecă într-o postură destul de confuză.

- Cum adică? Se spune aşa ceva?

- Da, domnule căpitan! Privirile lui Franz se opriră numai pentru o clipă asupra urechilor lui Peter Gutschalk. Erau de un roşu strălucitor, iar locotenentul părea că nu mai ştie unde să se uite de ruşine.

- Bine, Franz, spuse căpitanul Miekus, acum hai înapoi la treabă. Încă nu ţi-ai terminat lucrul. Am ajuns la picioarele de fier ale Romei. Dar pe cine reprezintă degetele?

Franz le explică.

- Cele zece degete reprezintă cele zece triburi care au format Europa de astăzi.

Le descrise caracteristicile fierului şi ale lutului care fac imposibilă unirea lor. Şi cu acestea ajunse la o concluzie care să încheie studiul biblic din acea zi. Căpitanul nu spuse nimic pentru câteva momente.

- Ei bine, spuse el într-un final. Şi asta ce înseamnă?

Franz respiră adânc şi se rugă pentru curajul de a spune tot ce avea de spus.

- Domnule căpitan, singura concluzie la care poate ajunge un om care studiază Biblia este că Führer-ul nu poate câştiga acest război. Nu va putea să unească Europa sub conducerea lui şi nu va putea să instaureze domnia lui de o mie de ani, domnia celui de-al treilea Reich.

Spunând acestea se uită ţintă la faţa căpitanului.

- Domnule, profeţiile Bibliei s-au dovedit întotdeauna a fi cât se poate de corecte şi de exacte. Şi dacă ea are dreptate şi în această privinţă, înseamnă că noi ne luptăm degeaba.

Linişte de înmormântare. Apoi căpitanul se uită la ceas.

- E amiază. Trebuie să ne grăbim, altfel nu vom mai găsi nimic de mâncare. Când a trecut aşa repede timpul?

Se ridică şi, în aceeaşi clipă, se ridicară şi ceilalţi, în semn de respect.

- Hasel.

- Da, domnule căpitan?

- Ai putea să-mi împrumuţi Biblia pentru câteva zile?

- Sigur că da, domnule. Mai am o Biblie la mine în cameră. Uitaţi, numai să-mi scot notiţele din ea. Păstraţi-o cât timp doriţi.

Plini de uimire, cei trei părăsiră apoi camera căpitanului. Locotenentul Gutschalk evită să îl privească pe Franz. După o săptămână, căpitanul îi înapoie Biblia lui Franz.

- Hasel, îi spuse el atunci, apreciez lucrurile pe care mi le-ai spus. Se uită apoi înjur şi coborî vocea. De astăzi nu vom mai folosi cel de-al treilea vehicul. Te însărcinez să păstrezi cât mai mult combustibil, pentru ca în ziua când se va termina războiul să avem cu ce să ajungem acasă.

- Da, domnule.

- Şi nu uita, Hasel. Asta rămâne numai între noi doi.”