A vorbit Isus despre iad?

„Dintre toți autorii Noului Testament, Isus vorbește cel mai mult despre iad.” Ați auzit această afirmație? Eu m-am lovit de ea de două ori în ultima săptămână. Meditând la ea, am realizat că are un grăunte de adevăr. Mă refer la faptul că în Biblie, în general, găsești foarte puțin suport pentru ideea tradițională de iad. Prin contrast, sunt câteva afirmații ale lui Isus de care te poți agăța. Am reușit să număr în total șapte locuri ce ar putea fi folosite ca argument în favoarea iadului. Șapte nu este chiar un număr mare, dar oricum, când le compari cu una-două afirmații răzlețe, pe care reușești să le culegi de la ceilalți autori ai Noului Testament, ai un sentiment de „belșug”.

Speriat de babe

Sursa imaginii: wikimedia commons

M-am lovit de conceptul iadului de mic copil. Aș zice că m-am lovit rău… Nu mai țin minte cine mi-a explicat prima dată (probabil o babă, adică o bunicuță cu intenții bune). Îmi amintesc însă foarte clar că ideea m-a îngrozit. Așa cum știți, se postulează că în noi ar locui o entitate numită „suflet”, care ar avea capacitatea de a trăi și în lipsa corpului nostru. Spre deosebire de corp, aceasta ar fi indestructibilă. Dacă ai ales să faci răul, sufletul acesta, care este toată lumea ta mentală (deci tu însuți), ar fi dus de Dumnezeu într-un loc numit „iad”, unde ar fi supus la cazne. Cât timp? Infinit.

Spaima de iad a avut și o consecință bună: m-am străduit să citesc Biblia de mic copil. Am reușit să trec prin toată Scriptura înainte să împlinesc 14 ani, cu scopul clar de a mă lămuri cum este cu sufletul și iadul. Am fost dezamăgit. Subiectul acestui loc îngrozitor nu este clarificat nicăieri în Biblie. Doar afirmații aluzive, presărate ici și colo. Întrebările mele simple, de genul: „Când și cum pleacă sufletul din corp?”, „Unde este iadul și cum arată el?”, „Ce se întâmplă concret acolo?”, au rămas fără un răspuns.

Dreptul la opinie

Ca o paranteză: eu cred că cercetarea Bibliei este un privilegiu și o responsabilitate a oricărui om. Dacă faci aceasta, în urma studiului vei trage niște concluzii. În acest articol nu fac altceva decât să prezint câteva astfel de concluzii, cu care am rămas în urma studiului personal. Știu că ele sunt în conflict cu părerile unor oameni cu greutate din punct de vedere teologic. Nu vreau să contest autoritatea niciunui preot sau pastor. Dimpotrivă, vreau să afirm clar că eu respect munca lor și că îi consider slujitori ai lui Dumnezeu. Doar că în lumea aceasta sunt multe lucruri neclare și mă gândesc că exprimarea ideilor este benefică, atunci când cauți calea spre lumină, chiar dacă unele vin de la laici, adică de la persoane fără studii teologice.

De asemenea, eu cred că avem dreptul să tragem de mânecă pe cei ce ne învață. De exemplu, am auzit într-o predică afirmații greu de argumentat cu Scriptura, de genul: „Iadul este un loc al însingurării.”, „În iad este suferință continuă, dar și păcătuire continuă.”. Mi se pare normal să întreb pe ce se bazează. Care este textul biblic care dă astfel de detalii despre iad? Căci, dacă sunt doar speculații filosofice, cu tot respectul, eu îmi rezerv dreptul de a nu le accepta.

Cele șapte pasaje problematice

Voi prezenta cele șapte pasaje din cuvântările lui Iisus, ce ar putea fi folosite ca argument în favoarea conceptului de iad. Da, Isus vorbește în ele despre pedeapsă. Marea problemă este însă că, din câte înțeleg eu din text, este vorba de o pedeapsă aplicată trupului. De altfel, eu nu am găsit nicăieri în Biblie suport pentru ideea de suflete descărnate, de ființe fără trup, de entități energetice (despre aceasta puteți citi această postare).

1. Parabola cu bogatul nemilostiv și săracul Lazăr (Luca 16:19-31). Probabil aceasta este cel mai puternic argument, deoarece parabola seamănă foarte mult cu miturile populare despre peripețiile sufletelor după moarte. Din start însă, ideea de a lua detaliile unei parabole ca învățături este riscantă. Dar nu vreau să vorbesc despre aceasta acum. Vreau doar să scot în evidență un lucru extrem de important: Lazăr și bogatul nu sunt prezentați ca suflete descărnate, ci ca ființe cu trup:

„ … Pe cînd era el în Locuința morților, în chinuri, și-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sînul lui și a strigat: „Părinte Avraame, fie-ți milă de mine, și trimete pe Lazăr să-și moaie vîrful degetului în apă, și să-mi răcorească limba; căci grozav sînt chinuit în văpaia aceasta.” (Luca 16:23,24, VDC)

Foarte clar! Lazăr are degete, iar bogatul are limbă. Bogatul cere apă. Deci, dacă vreți să luăm detaliile parabolei în sens literal, trebuie să acceptați faptul că bogatul este în iad cu tot cu trup.

2. Pasajele despre „gheenă”, trei la număr: Marcu 9:43-48, Matei 5:29, Matei 10:28. Gheena nu este definită nicăieri în Biblie. Comentatorii spun că este o transliterare în greacă a unui termen evreiesc, ce desemna o vale de lângă Ierusalim, unde se aruncau gunoaie. Oricum, unii pun semnul egal între aceasta și iad. De altfel, unele traduceri engleze pun direct „hell” acolo unde în text este gheenă.

Ridic aceeași problemă și pentru gheenă. Isus o prezintă ca un loc unde ajunge trupul, nu doar sufletul:

„Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mîna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29,30, VDC)

Iarăși este foarte clar! În gheenă ajunge trupul. M-am uitat și la cuvântul grecesc, folosit de Matei în original. Este „soma”, de la care avem în medicină noțiunea de „somatic”, adică lucru ce ține de trup. Deci, gheena lui Iisus NU este iadul acela în care suflete descărnate sunt chinuite veșnic, ci un loc unde este aruncat trupul.

3. Au mai rămas trei pasaje, tot aluzive:

• Parabola oilor și caprelor din Matei 25. Aici apare, ca destinație a celor răi, „focul veșnic”. Nu se fac alte precizări. 
• Parabola grâului și neghinei din Matei 13. Neghina este arsă în cuptor. Nu se fac nici aici precizări. Eu înțeleg, totuși, că neghina ajunge fizic în foc, adică cu „trupul” ei (dacă se poate folosi termenul în dreptul unei plante). 
• Parabola talanților din Matei 25. Aici robul care nu a administrat bine averea încredințată este aruncat în „întunericul de afară”, unde va plânge și va scrâșni din dinți de regret. Îți trebuie muuultă imaginație să vezi aici conceptul iadului. E simplu: stăpânul a venit noaptea și l-a aruncat pe servitor în stradă pe loc, fără să mai aștepte venirea zorilor. Oricum, mi se pare foarte clar că l-a aruncat fizic, cu tot cu trup. 

Isus NU a vorbit despre iad

Aceasta este concluzia mea. Da, Iisus vorbește despre pedeapsă. Dumnezeu nu este un bunicuț îngăduitor, care trece totul cu vederea și neglijează să facă dreptate. Cei răi se vor confrunta cu mânia lui Dumnezeu. Ei vor primi pedeapsa pentru păcatele lor.

Problema este că, din câte înțeleg eu, Iisus nu vorbește despre un loc în care suflete imateriale sunt chinuite veșnic. Dimpotrivă, cei răi își primesc fizic, în trup, această pedeapsă. Nu mă puneți să explic cum vor fi pedepsiți. Habar nu am. Se poate filosofa oricât pe această temă. Dar haideți să nu punem în gura lui Iisus filosofiile noastre. Dacă este vorba de a filosofa pe baza datelor observabile, puteți citi aici.

„Da, frate”, va spune cineva, „tu nu vezi că acolo este un foc veșnic?” (Matei 25:41) Da, îl văd. Dar deja postarea aceasta este prea lungă. Am scris o altă postare despre cât de veșnic este focul acesta. Mulțumesc pentru atenție și răbdare!