Veșnicie limitată

Burlac căsătorit, pătrat rotund...

Sursa imaginilor: publicdomainpictures.net

Știu, titlul pe care l-am ales pentru această postare este un oximoron. Am făcut-o intenționat. Subiectul pe care vreau să îl abordez este semnificația cuvântului veșnic în Biblie. Așa cum am mai scris în altă postare, cuvintele folosite în Biblia tradusă în românește pot avea un sens diferit în mentalitatea autorilor inspirați. Acolo am scris despre cuvântul suflet, care în cultura noastră desemnează o entitate energetică, independentă și nemuritoare, în timp ce pentru autorii Bibliei este o ființă, o entitate rațională sau nu, muritoare, cu trup.

Pentru noi veșnic este infinit și gata. Veți vedea însă că nu la fel era pentru vechii evrei....

Focuri veșnice, care deja s-au stins

Cuvântul veșnic te poate induce în eroare, cel puțin în unele pasaje. Da, în majoritatea locurilor din Biblie, veșnic înseamnă fără sfârșit, infinit. Sunt însă și unele excepții, cel mai interesant fiind un text din epistola lui Iuda.

Tot așa, Sodoma și Gomora și cetățile dimprejurul lor, care se dăduseră ca și ele la curvie și au poftit după trupul altuia, ne stau înainte ca o pildă, suferind pedeapsa unui foc veșnic. (Iuda 7, VDCC)

Știm toți din Biblie că Dumnezeu a ars cu foc acele cetăți nelegiuite. Problema este că focul respectiv nu a fost infinit. El a ars doar până când a mistuit cetățile respective. Oricine se poate duce pe țărmul Mării Moarte și să vadă că ele nu mai ard în zilele noastre.

Un alt pasaj, la care am mai făcut referire în altă postare, este cel din Isaia 34, 9-10:

„Pâraiele Edomului se vor preface în smoală și pulberea lui, în pucioasă; da, țara lui va fi ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte, și fumul lui se va înălța în veci. Din veac în veac va fi pustiit și nimeni nu va trece prin el în veci de veci.” (VDCC)

Așa cum spuneam acolo, te poți duce și aici la fața locului și vei constata că focul care a ars Edomul s-a stins demult și că nu se mai ridică fum spre cer, deși Isaia spune că acest fum se va înălța în veci de veci.

Pe limba evreilor

Pentru a ne lămuri, trebuie să căutăm termenul ebraic pentru veșnic. Dacă apelăm la concordanța Strong, vom constata că cel mai adesea veșnic din traducerea românească este în ebraică עֹלָם (citit olam, scris și עוֹלָם), H5769. Dacă faci o căutare într-o Biblie cu numere Strong, vei găsi 438 de locuri în Vechiul Testament (VT). În multe locuri, semnificația este aceeași cu cea pe care noi o dăm cuvântului veșnic. Iată un exemplu:

Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Șeba și a chemat acolo Numele Domnului Dumnezeului celui veșnic. Geneza 21:33

Da, Dumnezeu este veșnic, existența lui este infinită. El nu are început și nici nu va avea sfârșit. Dar sunt și locuri în care עֹלָם se referă la o perioadă limitată de timp. Majoritatea traducătorilor nici nu folosesc veșnic în aceste locuri. Iată câteva exemple:

Dacă însă robul tău îți va zice: ‘Nu vreau să ies de la tine’, pentru că te iubește, pe tine și casa ta, și se simte bine la tine, atunci să iei o sulă și să-i găurești urechea de ușă și să-ți fie rob pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu roaba ta. (Deuteronom 15:16,17 VDCC)

În ebraică, în dreptul cuvintelor marcate de mine cu bold, pentru totdeauna, apare עֹלָם. Iată cum sună în Biblia Bartolomeu Anania:

Iar dacă acela îți va zice: – Nu mă duc de la tine!…, pentru că te-a’ndrăgit, pe tine și casa ta, de vreme ce-i este bine la tine, să iei undreaua și să-i găurești urechea lipită de canatul ușii, și-ți va fi el rob în veci. Tot așa vei face și cu slujnica ta.

Aici עֹלָם nu mai poate avea sensul de infinit, deoarece atât robul, cât și stăpânul sunt muritori. Iar dacă cei doi vor avea parte de mântuire, sigur nu vor avea în Paradis relații de tip stăpân-sclav. Situația nu este unică. Dicționarul BDB dă multe locuri în care se referă la o perioadă limitată. Găsești lista completă la sfârșitul postării.

Veșnicii diferite ca durată

Ce înțelegeau evreii prin עֹלָם? Se pare că sensul era de durată nedeterminată. Aceasta putea însemna infinit, dacă era vorba în text de Dumnezeu sau de alte ființe ce au primit darul nemuririi. Totuși, când este vorba de o ființă muritoare sau de un obiect perisabil, עֹלָם desemnează un timp limitat la durata vieții ființei sau la durata existenței obiectului. 

Acum pasajele cu care am început postarea, din Iuda și Isaia, devin clare. Focul care a distrus Sodoma, respectiv cel care a nimicit Edomul au ars până au consumat complet cetățile. Când nu a mai fost nimic de ars, focul s-a stins. Acesta este, în gândirea ebraică, un foc veșnic sau un foc care nu se stinge. Dacă focul arde parțial obiectul în cauză, nu este veșnic, este un foc care se stinge.

Dar, dacă nu veți asculta când vă poruncesc să sfințiți ziua Sabatului, să nu duceți nicio povară și să n-o aduceți înăuntru pe porțile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porțile cetății, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului și nu se va stinge. (Ieremia 17:27, VDCC)

Evreii nu au ascultat avertizarea lui Ieremia, au continuat să calce Legea lui Dumnezeu, iar consecința a fost cea anunțată în această profeție. Ierusalimul a fost ars de un foc care nu se stinge. Adică, un foc care a ars, până când tot ce putea fi consumat de flacără s-a consumat. Este evident pentru oricine că focul nu a continuat să ardă după aceea.

Despre focul iadului

Dacă ne-am lămurit că veșnicia poate fi limitată, cel puțin în mentalitatea evreilor, putem arunca o privire proaspătă pe unele texte din Noul Testament. Mai întâi vom examina două versete, în care apare expresia foc care nu se stinge.

Acela Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge. (Matei 3:12, VDCC)

Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, tai-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață decât să ai două mâini și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge (Marcu 9:43, VDCC)

Focul care va cădea la sfârșitul timpului asupra celor nelegiuiți este numit un foc care nu se stinge. Vor să spună autorii inspirați că este infinit ca durată? Nicidecum! Ceea ce vor să spună este că focul arde până la distrugerea completă a celor asupra cărora a a căzut. Ca să nu credeți că este o simplă speculație a mea, aduc în sprijinul afirmației încă două texte biblice. Iată cum exprimă Maleahi aceeași idee:

Și veți călca în picioare pe cei răi, căci ei vor fi ca cenușa sub talpa picioarelor voastre în ziua pe care o pregătesc Eu”, zice Domnul oștirilor. (Maleahi 4:3, VDCC)

Și Ioan spune că cei răi vor fi mistuiți de focul final:

Și ei s-au suit pe fața pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit. (Apocalips 20:9, VDCC)

Un foc veșnic, care nu este infinit

Același lucru este valabil pentru expresia foc veșnic. Evident, în Noul Testament (NT) cuvântul pentru veșnic este diferit de cel folosit în VT, de vreme ce acesta a fost scris în greacă. Este vorba de αἰώνιος, citit aionios, înregistrat cu numărul Strong G166. Acesta este cuvântul folosit și de Iuda în citatul de la începutul postării. Oricum, autorii NT sunt evrei (cu excepția lui Luca). Când ei scriu αἰώνιος, au în minte עֹלָם (sau cuvântul aramaic similar).

Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. (Matei 18:8, VDCC)

Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui! (Matei 25:41, VDCC)

Am citit aceste versete când eram copil. Ele mi-au dat fiori. Păreau să confirme teoria îngrozitoare, pe care o întâlneam la tot pasul, care spunea că oamenii răi vor fi chinuiți veșnic în iad. Dar nu, nu este cazul. Focul veșnic, așa cum spuneam mai sus, este un foc care arde până când mistuie complet ce are de ars. Deci, cei răi nu vor fi chinuiți veșnic ca suflete descărnate în nu știu ce iad metafizic, ci pur și simplu vor fi anihilați. Ca să vă conving că aceasta este învățătura Bibliei, mă voi lega de un detaliu din al doilea verset citat. Isus spune că focul cel veșnic a fost pregătit pentru diavol și îngerii căzuți. Care va fi, potrivit Bibliei, soarta finală a lui Lucifer? Distrugerea sau chinul veșnic?

Diavolul va fi anihilat

Da, știu că lumea are impresia că diavolul este nemuritor și indestructibil. Oricum, Biblia spune altceva. Ezechiel 28:11-19 este o cântare de jale despre prințul întunericului, Satan, personificat ca împărat al Tirului. Iată cum sună aceasta în traducerea Cornilescu:

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului și spune-i: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, și erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald și cu aur; timpanele și flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine. Prin mărimea negoțului tău te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu și te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare. Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale, ți-ai stricat înțelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau priveliște împăraților. Prin mulțimea nelegiuirilor tale, prin nedreptatea negoțului tău, ți-ai spurcat locașurile sfinte, de aceea scot din mijlocul tău un foc care te mistuie și te prefac în cenușă pe pământ, înaintea tuturor celor ce te privesc. Toți cei ce te cunosc între popoare rămân uimiți din pricina ta; ești nimicit și nu vei mai fi niciodată!»’”

Oricine citește atent pasajul realizează că aici nu este vorba despre un om. Este o ființă cerească, un heruvim, care a avut o poziție importantă în cer, având inclusiv coordonarea închinării prin muzică. Această ființă a căzut. Este clar că ființa respectivă este Satan. Care va fi, potrivit textului, sfârșitul acestei ființe? Evident, anihilarea. Ca să nu existe dubii, Dumnezeu l-a inspirat pe Ezechiel să spună aceasta de trei ori, în trei forme diferite: „foc care te mistuie”, „ești nimicit”, „nu vei mai fi niciodată”.

Deci, focul cel veșnic pregătit diavolului este un foc care îl va mistui pe acesta, îl va preface în cenușă. Evident, cenușa nu va continua să ardă. Dacă nici măcar inițiatorul păcatului, Satan, nu va fi chinuit veșnic, cum ne putem imagina că oamenii, care au păcătuit mult mai puțin decât diavolul, vor avea o astfel de soartă nemiloasă?

Anexă. Texte în care עֹלָם desemnează o perioadă limitată de timp (BDB Dictionary):

Deuteronomy 15:17; 1 Samuel 27:12; Job 40:28; Exodus 21:6, Leviticus 25:46; 1 Samuel 1:22;  Leviticus 25:32; Jeremiah 20:17; Jeremiah 20:11; Psalm 73:12; 1 Kings 1:31; Nehemiah 2:3; Psalm 21:5; Psalm 61:8; Psalm 15:5; Proverbs 10:30; Psalm 37:27; Psalm 37:28; Psalm 41:13; Psalm 55:23; Psalm 61:8; Psalm 73:26; Psalm 121:8; Proverbs 10:25; Psalm 89:2; Psalm 52:10; Psalm 115:18; Psalm 145:1; Psalm 145:2; Psalm 30:13; Psalm 44:9; Psalm 52:11; Psalm 79:13; Psalm 5:12; Psalm 31:2; Psalm 71:1; Psalm 75:10; Psalm 86:12; Psalm 119:44; Psalm 119:93; Psalm 119:98; Psalm 119:111; Psalm 119:112; Micah 4:5; Micah 2:9.