Iadul poate fi vizitat!
„Iad” este un cuvânt ca oricare altul, fiind în categoria celor ce provoacă teamă, repulsie. Mă rog, cred că în zilele noastre este foarte puțin folosit. De obicei, îl utilizăm figurat, metaforic, în expresii de genul: „ceea ce am trăit atunci a fost un iad.” După definița din DEX, iadul este un „ ... loc în care sufletele păcătoșilor sunt supuse la chinuri veșnice pentru a-și ispăși păcatele din timpul vieții.” Evident, este vorba despre un concept teoretic, religios.
Oricum, dacă ai pune pe cineva să-ți dea detalii bine argumentate despre iad, l-ai pune într-o mare dificultate. Poate că îți va spune câte ceva din ceea ce crede el că se întâmplă în iad sau din ceea ce a citit sau a auzit despre acest loc. Doar speculații. Argumente ferme pentru aceste convingeri nu va avea însă de unde să scoată. Știința nu a confirmat existența unui astfel de loc. Biblia nu dă niciun fel de detalii despre el. Iar acestea sunt singurele surse de cunoaștere pe care le avem.
 |
| Incendiu într-o pădure. Sursa: pxhere |
Se pot găsi totuși pasaje biblice care par a da apă la moară teoriilor păgâne despre iad. De obicei, sunt pasaje poetice sau figurate, care nu dau prea multe detalii, dar ar putea fi înțelese ca referire la un loc de chin. Poate că cel mai puternic pasaj din acest punct de vedere este Apocalips 14:9-11:
„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, și a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și în pucioasă înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului. Și fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Și nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei și icoanei ei și oricine primește semnul numelui ei!” (VDCC)
Pasajul pare că vorbește despre un chin fără sfârșit, chiar dacă nu menționează cuvântul „iad”. Nici măcar nu se precizează unde va fi acest chin, doar se spune că va fi în fața sfinților îngeri și a Mielului. Dar această precizare nu ne ajută prea mult. Orice loc din Univers este înaintea lui Isus. Unii sunt convinși că aici este vorba despre iad. Am studiat și eu pasajul și am ajuns la concluzia că „iadul” din Apocalips 14:9-11 poate fi vizitat. Nu exagerez deloc. Te poți duce chiar acum la o agenție de turism și să iei bilete pentru acolo. Vă explic imediat.
Apocalipsa este plină de simboluri, figuri de stil, metafore. Este mai greu de înțeles, dar nu imposibil. O cheie importantă pentru descifrarea ei este aceea că simbolurile sunt luate din Vechiul Testament. Când dai peste un pasaj greu de înțeles, nu ai altceva de făcut decât să cauți în Biblie versete ce conțin aceleași cuvinte. De multe ori am folosit cu succes o simplă căutare pe o ediție electronică a Scripturii. Alteori m-au ajutat trimiterile din traducerea Cornilescu sau diverse comentarii.
De unde sunt luate simbolurile din pasajul citat? Simplu, din capitolul 34 al cărții Isaia. Este trimitere la acesta în Cornilescu, pe care toți o avem și o studiem. Hai să mergem acolo și să ne lămurim ce ar fi înțeles Ioan, autorul Apocalipsei, din aceste metafore:
„Pâraiele Edomului se vor preface în smoală și pulberea lui, în pucioasă; da, țara lui va fi ca smoala care arde. Nu se va stinge nici zi, nici noapte, și fumul lui se va înălța în veci. Din veac în veac va fi pustiit și nimeni nu va trece prin el în veci de veci.” (Isaia 34, 9-10, VDCC)
Deci, pentru soarta finală a răzvrătiților, Apocalipsa reia ca un ecou o profeție care vorbea despre distrugerea Edomului. Este remarcabilă istoria acestei națiuni. Tatăl ei, Esau, a fost frate cu tatăl israeliților. Totuși, cele două națiuni rareori au avut relații frățești. Edomul a mers pe calea apostaziei și a fost o veșnică sursă de necazuri pentru poporul lui Dumnezeu. Prin urmare, după ce l-a răbdat secole la rând, Dumnezeu a decis să îl nimicească.
Picătura care a umplut paharul a fost comportarea edomiților față de refugiații israelieni, în momentul în care asirienii au invadat țara sfântă. Edomul a fost atunci în situația în care este acum România. Valuri de oameni nenorociți au trecut granița, în speranța că vor primi un ajutor, așa cum ucrainenii vin acum în țara noastră. Edomiții au refuzat să-i ajute pe aceștia, agravând astfel situația lor disperată (Ezechiel 35:15). Prin urmare, Dumnezeu a scris numele Edomului pe lista țărilor sortite nimicirii.
În mai multe pasaje biblice Edomul este un simbol al vrăjmașilor lui Dumnezeu din toate timpurile. Chiar capitolul de care vorbim începe cu pasaje ce amintesc de judecata finală a lui Dumnezeu:
„Apropiați-vă, neamuri, să auziți! Popoare, luați aminte! S-asculte pământul, el și ce-l umple, lumea cu toate făpturile ei! Căci Domnul este mâniat pe toate neamurile și plin de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cu desăvârșire, le măcelărește de tot. Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu și se topesc munții de sângele lor. Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte și toată oștirea lor cade cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin.” (Isaia 34:1-4)
Deci, ceea ce înțeleg eu din Apocalipsa 14:9-11 este că cei nelegiuiți vor avea soarta Edomului, adică vor fi distruși. Cum s-a împlinit profeția din Isaia 34 împotriva Edomului, așa se va împlini și cea din Apocalipsa 14:9-11. Întradevăr, Edomul a fost distrus și nu mai există acum niciun edomit pe pământ. Dar focul care a distrus Edomul nu mai arde astăzi, în ciuda expresiei „nu se va stinge nici zi nici noapte”. Fumul distrugerii Edomul s-a ridicat spre cer multe zile, dar acum nu îl vei mai vedea, deși Isaia spune că se va înălța în veci.
Citind în continuare capitolul 34 din Isaia vei vedea că focul veșnic este din start intenționat ca metaforă. Țara urma să devină proprietatea animalelor sălbatice, ceea ce nu ar fi fost posibil dacă focul nu s-ar fi stins în cele din urmă, permițând vegetației să se dezvolte:
„... pelicanul și ariciul îl vor stăpâni, bufnița și corbul îl vor locui... Acolo vor fi locuința șacalilor și vizuina struților. Fiarele din pustie se vor întâlni acolo cu câinii sălbatici și țapii păroși se vor chema unii pe alții. ... Acolo își va face cuibul șarpele de noapte, își va pune ouăle, le va cloci și își va strânge puii la umbra lui; acolo se vor strânge toți ulii: fiecare la tovarășul lui. Căutați în cartea Domnului și citiți! Niciuna din toate acestea nu va lipsi, nici una, nici alta nu va da greș, căci gura Domnului a poruncit lucrul acesta: Duhul Lui va strânge acele sălbăticiuni. El a tras la sorți pentru ele și mâna Lui le-a împărțit cu funia de măsurat țara aceasta: ele o vor stăpâni totdeauna și o vor locui din veac în veac.” (Isaia 34:11-17)
Ca o împlinire remarcabilă a acestei profeții, pe fostul teritoriu al Edomului, care acum este împărțit între Israel și Iordania, se află câteva rezervații naturale (Wadi Musa, Wadi Rum, Hai Bar), zona fiind un adevărat imperiu al animalelor sălbatice. Deci, dacă îți permiți financiar, du-te și fă o vizită acolo. Vei vedea cu ochii tăi „iadul” din Apocalips 14:9-11 și te vei vindeca de temeri și angoase, generate de imaginea falsă a unui Dumnezeu ce ar chinui veșnic pe cei ce aleg să nu fie de partea Lui.
 |
| Animale în Wadi Rum. Sursa: flickr |
În încheiere aș vrea să precizez că eu cred că Dumnezeu va face o judecată finală și că cei răi vor fi pedepsiți. Dar nu cred într-un iad în care suflete despărțite de corp vor fi chinuite veșnic. Iar motivul este simplu: nu am găsit în Biblie ideea că ar putea exista ființe fără corp. Despre aceasta puteți citi aici și aici.
Comentarii