Suplimentele multivitaminice şi minerale

Cât de necesare sunt vitaminele şi mineralele?

O mulţime de oameni aparent sănătoşi cred că, pentru a rămâne sănătoşi, au nevoie în fiecare zi de suplimente de vitamine şi minerale. Aproximativ jumătate dintre adulţii americani folosesc regulat un supliment vitaminic care deseori conţine fier şi alte minerale. Femeile însărcinate, copiii mici şi vârstnicii sunt foarte frecvent consumatori de suplimente de vitamine şi minerale.

Unii oameni cred că au nevoie de vitamine în plus pentru ca să aibă mai multă energie. Unii consideră că diverse boli cum ar fi cancerul, bolile de inimă, răcelile obişnuite, artrita şi alte boli sunt cauzate de dificienţele vitaminice şi minerale. Mulţi oameni cred că o alimentaţie greşită este principala cauză a problemelor lor de sănătate. Consumatorii susţin deseori că au nevoie de suplimente alimentare deoarece solul este sărăcit şi rafinarea excesivă a alimentelor a dus la producerea de alimente care sunt deficitare în factori nutritivi. Entuziaştii suplimentelor ar vrea ca toţi să creadă că tabletele de vitamine şi minerale pot întârzia îmbătrânirea, că pot amâna efectele nedorite ale stresului, că pot atenua durerile şi că pot să îmbunătăţească memoria.

În ciuda lipsei dovezilor cum că suplimentele de vitamine şi minerale ar putea vindeca sau trata orice în afară de rarele boli carenţiale sau de absorbţie, beneficiile lor sunt larg mediatizate. Promovarea suplimentelor de vitamine şi minerale este considerată cea mai extinsă formă de şarlatanie din America zilelor noastre. Cifra de vânzări anuală depăşeşte 3 miliarde de dolari numai în Statele Unite.

Dar, chiar nu au nevoie oamenii de suplimente?

Există anumite grupuri de oameni care s-ar putea să aibă un risc mai mare decât ceilalţi de a suferi de o deficienţă nutriţională. Printre aceştia se numără: copiii prematuri, persoanele care au o alimentaţie cu limitarea redusă a caloriilor (cure de slăbire drastrice), femeile însărcinate, femeile cu sângerări menstruale prelungite şi abundente, marii fumători, alcoolicii, persoanele în vârstă care nu au o alimentaţie corespunzătoare sau care nu pot absorbi factorii nutritivi în mod adecvat şi alte persoane ale căror nevoi nutritive sunt afectate de anumite medicamente sau boli. Dacă persoanele cu dietă strict vegetariană nu au o sursă sigură de vitamina B12, ele trebuie să ia regulat un supliment de vitamina B12. Mai sunt şi câteva boli ereditare rare care pot reacţiona bine la doze mari dintr-o anumită vitamină sau substanţă minerală. Este important ca aceste persoane să fie supravegheate de un medic şi nu să-şi facă autotratament.

Cât de sigure sunt megadozele de vitamine sau minerale?

Mulţi oameni consideră că dacă o cantitate mică de vitamine sau minerale este bună, atunci o cantitate mare (de ex. megadoze, adică cel puţin de cinci ori peste valorile standard recomandate) va fi şi mai bună. Acest mod de gândire nu este corect. Vitaminele şi minerale sunt substanţe potenţial toxice dacă sunt ingerate în cantităţi mari. Atunci când mecanismul fiziologic este saturat, funcţiile biologice nu se mai îmbunătăţesc chiar dacă se iau cantităţi suplimentare de vitamine şi minerale. Supradozele de vitamine A, D, B6 şi C şi de substanţe minerale cum sunt zincul şi seleniul sunt un motiv special de îngrijorare datorită potenţialului lor toxic.
Vitamina D este cea mai toxică dintre vitaminele liposolubile. Intoxicaţia cu vitamina D (printre simptome sunt incluse: cefaleea, căderea părului, pierderea poftei de mâncare, uscăciunea pielii, dureri articulare şi vărsături) a fost evidenţiată la tineri care au luat megadoze relativ mici din această vitamină pe o perioadă de doi ani pentru leziuni ale pielii. Dozele mari de vitamina A sau de analogi ai vitaminei A (de ex. Accutane şi Tegison) sunt deosebit de nefavorabile pentru femei în prima parte a gravidităţii, având risc serios de inducere a unor anomalii congenitale sau de avort spontan. În timp ce dozele mari de vitamina A sunt toxice, beta-carotenul (pigmentul din plante care se găseşte din abundenţă în zarzavaturile cu frunze verzi şi în fructele şi legumele intens colorate în

Suplimentele multivitaminice şi minerale - pag. 1

galben şi roşu) nu este toxic. Persoanele care consumă din abundenţă alimente bogate în beta- caroten au rate mai reduse ale bolilor canceroase.

S-a crezut că vitaminele hidrosolubile nu sunt toxice deoarece sunt excretate rapid. Totuşi, anumite vitamine hidrosolubile sunt de fapt toxice. Doze mari de vitamina B6 (peste150 mg/zi) sunt administrate în mod curent pentru sindromul de tunel carpian şi pentru sindromul premenstrual. Astfel de doze pot produce efecte toxice posibil ireversibile asupra sistemului nervos periferic. Multe femei care au consumat chiar mai puţin de 100 mg de vitamina B6/zi, timp de şase luni, au prezentat simptome neurologice (mâncărimi, furnicături, senzaţie de arsură, senzaţie de amorţeală etc.), dureri toracice şi slăbiciune musculară.

Mulţi oameni consumă cantităţi mari de vitamina C în mod regulat în încercarea de a se proteja împotriva răcelilor, cancerului, bolilor cardiace şi a nenumărate alte boli. În realitate, ţesuturile corpului sunt saturate cu mai puţin de 100 mg de vitamina C zilnic. În studii ştiinţifice, pacienţii suferinzi de cancer care au primit cantităţi mari de vitamina C nu au evoluat semnificativ mai bine decât cei netrataţi cu vitamina C. Numeroase studii au arătat că persoanele care consumă zilnic până la şase grame de vitamina C răcesc la fel de frecvent ca şi cei care nu iau vitamina C, dar simptomele răcelii par să fie mai uşoare şi de durată mai scurtă. În cazul administrării de vitamina C în megadoze au fost semnalate efecte adverse. Dozele mari de vitamina C pot duce de asemenea la modificarea unor analize importante de laborator.

Vitaminele şi mineralele sunt implicate într-un număr mare de interacţiuni biochimice din tot organismul. Administrarea unor micronutrienţi în doze foarte mari poate să interfereze cu absorbţia şi metabolizarea normală a altor nutrienţi. Dozele mari de vitmina A şi E antagonizează acţiunea vitaminei D şi cresc astfel nevoia de vitamina K. Dozele mari de suplimente de fier îngreunează absorbţia zincului şi cuprului, în timp ce suplimentele prenatale de folaţi pot să scadă absorbţia zincului. Suplimentele de vitamine şi minerale pot afecta de asemenea acţiunea medicamentelor, interferând cu absorbţia, metabolizarea sau eliminarea acestora. De exemplu, suplimentele de calciu şi fier scad absorbţia penicilaminei, în timp ce suplimentele de acid folic interferează cu acţiunea fenitoinei, un medicament anticonvulsivant (antiepileptic).

Cât de utili sunt suplimentele de calciu?

Având în vedere atenţia acordată osteoporozei, vânzările de suplimente de calciu au crescut fulminant. În timp ce opiniile privind eficienţa suplimentelor de calciu în întârzierea apariţiei osteoporozei sunt împărţite, administrarea de doze mari de calciu este însoţită de riscuri. Sursele „naturale” de calciu (cochilii de scoică, oase măcinate şi dolomit) conţin cantităţi semnificative de metale grele cu efect toxic. La persoanele suscceptibile care consumă peste 1.000 mg de calciu pe zi pot să apară pietre la nivelul căilor urinare. Cantităţile excesive de calciu pot de asemenea diminua absorbţia fierului şi pot interfera cu mecanismele normale ale coagulării.

Ce se poate spune despre celelalte suplimente?

Există o serie întreagă de alte substanţe comercializate ca suplimente care nu sunt esenţiale pentru alimentaţie. Printre acestea se numără PABA, bioflavonizii, acizii nucleici, acidul pangamic, „vitamina B15”, inozitolul şi colina. Banii daţi pe astfel de suplimente ar putea fi mai bine cheltuiţi pentru cumpărarea de alimente sănătoase. De asemenea, laetrilul nu are nici un rol cunoscut pentru organismul omenesc şi nu combate cancerul, ba chiar s-ar putea să favorizeze apariţia lui.

Se consideră că uleiul de peşte reduce riscul de boală cardiacă, pentru că scade nivelul de trigliceride şi inhibă coagularea sângelui. Totuşi, folosirea concentratelor de ulei de peşte nu este recomandată din cauza anumitor riscuri cum ar fi ponteţialul de sângerare, deficienţa de vitamina E şi intoxicaţia cu vitamina A şi E. Uleiul de peşte poate să conţină de asemenea cantităţi mari de

Suplimentele multivitaminice şi minerale - pag. 2

PCB (compuşi policloruraţi de bifenil) şi alţi poluanţi industriali. Diabeticii sunt ferm sfătuiţi să nu ia suplimente din ulei de peşte deoarece aceştia interferează cu utilizarea insulinei.

Unii cred că vitaminele naturale sunt mai bune decâ cele sintetice. Se susţine în mod nejustificat că vitaminele naturale sunt mai bine absorbite. În realitate, vitaminele „naturale” sau „organice” nu numai că sunt mai costisitoare, dar, în cea mai mare parte, sunt şi sintetice. De exemplu, produsul numit "Rose Hip Vitamin C" este compus în mare parte din acid ascorbic sintetic şi o cantitate oarecare de vitamina C obţinută din măceşe.

Ce recomandă Consiliul de Nutriţie?

Deoarece pentru majoritatea oamenilor suplimentele alimentare nu sunt necesarr pentru asigurarea unei diete adecvate şi pot fi chiar toxice, folosirea lor nu este recomandată decât dacă sunt prescrise de medic. Atât Asociaţia Dietetică Americană, cât şi Asociaţia Medicală Americană au sfătuit populaţia ca, ori de câte ori este posibil, să-şi procure factorii nutritivi din alimente şi mai puţin din pilule. Cercetările au arătat că autoadministrarea de suplimente peste raţia recomandată oficial nu are beneficii pentru sănătate. Pentru cei care totuşi doresc să ia suplimente, e bine de ştiut că sunt preferabile suplimentele multivitaminice şi multiminerale în doze mici mai degrabă decât ingerarea a tot felul de suplimente cu potenţă ridicată. O alimentaţie sănătoasă este cel mai bine asigurată prin consumarea unei diversităţi mari de alimente sănătoase, nerafinate.

Sursa: Consiliul de Nutriţie al Conferinţei Generale Traducere şi adaptare în limba română: dr. Valentin Nădăşan

Consiliul de Nutriţie al CGAZŞ

Membrii Consiliului de Nutriţiei al CG:
Stoy Proctor MDiv, MPH - Preşedinte
Darlene Montgomery, MPH, RD, LD - Secretar James Blankenship, PhD
Glen Blix, DrPH, CNS
Allan Butler
Kenneth Burke, PhD, RD
Bert Connell, PhD, RD
Winston Craig, PhD, RD
Diane Fletcher, EdD, RD
Ella Haddad, DrPH, RD
Fred Hardinge, DHSc, RD
Ruby Hayasaka, MS, RD
Georgia Hodgkin, EdD, RD
Lenore Hodges, PhD, RD
Patricia Johnston, DrPH, RD
Bob Kamieneski, PhD
Marcella Lynch, BA
Ron McDermott, PhD
Gail Ormsby, MPH
Joy Peterson, MPH, RD
Joan Sabate, MD
Albert Sanchez, DrPH
John Scharffenberg, MD, MPH
Ruth Stanhiser, MD

Suplimentele multivitaminice şi minerale - pag. 3