Isus și potopul
Smoala lui Noe
„De unde a luat Noe smoală?”. Aceasta a fost întrebarea de la care am pornit să cercetez atent relatarea despre potop din Geneza, capitolele 6-8. Într-adevăr, smoala este un produs petrolier. Acceptarea istoriei din Biblie ca adevărată are anumite implicații, rezultatul final fiind că pe vremea lui Noe nu exista petrol, deci nici smoală.
Potrivit Bibliei, pământul este o planetă tânără, ce nu are mai mult de 10 000 de ani. Înainte de potop, Terra pare să fi fost un veritabil paradis, plin de plante enorme și mișunând de vietăți. La potop, o cantitate enormă de animale a fost îngropată, împreună cu oamenii răzvrătiți. Petrolul, pe care îl extragem și-l folosim în diverse scopuri, nu este altceva decât rezultatul transformării pe care a suferit-o în timp, în condiții de mare presiune și în lipsa oxigenului, materialul organic al acestor vietăți. Ca o paranteză, se pare că noi băgăm în rezervoarele mașinilor și pe cei ce nu au vrut să urce în arca lui Noe.
 |
| Sursa imaginii: publicdomainpictures.net |
Fă-ți o corabie din lemn de gofer (chiparos); corabia aceasta s-o împarți în cămăruțe și s-o tencuiești cu smoală pe dinăuntru și pe dinafară. (VDCC)
Două mistere într-un singur verset
La misterul smoalei se mai adaugă unul: ce este goferul? Chiparosul, evident, va spune cititorul traducerii Cornilescu. Realitatea este că nu știm exact. Cuvântul gofer (גֹּפֶר) nu mai apare nicăieri în Vechiul Testament. Că înseamnă chiparos este doar o ipoteză. Exact aceeași situație este și cu așa-zisa „smoală” din acest verset. Cuvântul ebraic este כֹּפֶר (citit kofer) și, de asemenea, apare doar aici ca material cu care poți tencui ceva. Oricum, el este diferit de cuvintele folosite pentru smoală în restul cărților lui Moise. În Geneza 14:10 apare חֵמָר (citit hemar), iar în Exod 2:3 זֶפֶת (citit zefet).
Un lucru care nu este vizibil în traducerea românească, כֹּפֶר este foarte apropiat de verbul propoziției. Ceea ce Cornilescu a tradus cu „a tencui” este în ebraică כָּפַר, citit kafar. Verbul apare frecvent în Biblie, iar sensul lui primar este „a acoperi”. Da, Cornilescu a tradus bine verbul, de vreme ce „a tencui” înseamnă a acoperi o suprafață cu un material. כֹּפֶר (kofer) are formă identică cu participiul verbului כָּפַר (kafar). Dacă vrem să rămânem în spiritul textului ebraic, ar trebui să traducem „s-o tencuiești cu tencuială” sau „s-o acoperi cu acopereală”. (Da, știu că nu există acopereală în DEX. Doar mă joc cu cuvintele...).
Tehnologie înainte de potop
Pe baza similitudinii între cuvintele גֹּפֶר (gofer) și כֹּפֶר (kofer), dicționarul Gesenius (citat de BDB) emite ipoteza că goferul era un rășinos (posibil chiar chiparosul lui Cornilescu), iar substanța cu care Noe a acoperit pereții arcei ceva pe bază de rășină. Multe dintre lacurile și vopselurile folosite de omul modern au la bază rășini, substanțe produse în mod natural de unii copaci.
Da, aceasta ar fi o explicație. Noe nu avea smoală, dar avea rășină din belșug. Interesant, multe traduceri engleze folosesc cuvântul pitch. Acesta poate avea sensul de smoală, ca în traducerea Cornilescu, dar și de rășină. KJV reușește chiar performanța de a reda asemănarea cu verbul, profitând de faptul că în engleză există verbul to pitch, unul dintre sensurile lui fiind a smoli, a tencui:
Make thee an ark of gopher wood; rooms shalt thou make in the ark, and shalt pitch it within and without with pitch.
Care este explicația pentru care majoritatea traducătorilor, inclusiv autorii Septuagintei și Vulgatei, au preferat smoala? Avem tendința de a-i privi pe cei din vechime ca fiind primitivi, înapoiați științific și tehnologic. Pentru un primitiv, să smolești este simplu. Însă un producerea unui material hidroizolant pe bază de rășină necesită ceva cunoștințe.
Cred că ar trebui să depășim această idee preconcepută. Cei dinainte de potop aveau vieți lungi. Inteligenți erau și ei, chiar mai inteligenți ca noi, de vreme ce neamul omenesc degenerase mai puțin. Dacă un om de știință contemporan poate face descoperiri așa de mari într-o viață de 80 de ani, ce poate face un Einstein antediluvian în 800 de ani de viață productivă? Da, este posibil ca antediluvienii să fi fost suficient de avansați tehnologic, încât să poată prelucra rășinile și să facă din ele lacuri, vopseluri, adezivi. Am întâlnit chiar ipoteza că goferul nu era un anumit copac, ci lemn stratificat. Ca o paranteză, v-ați gândit ce performanțe tehnice presupune o ușă pusă în lateralul unei corăbii, care ar trebui să se închidă etanș și să reziste la presiune?
Surpriza surprizelor
Unde mai avem rășini în Biblie? Cred că deja știți: la sanctuar. Tămâia conținea patru rășini:
Domnul a zis lui Moise: „Ia mirodenii, stacte, onice mirositoare, halvan și tămâie curată în aceeași măsură. Cu ele să faci tămâie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meșteșugul făcătorului de mir; să fie sărată, curată și sfântă. S-o pisezi mărunt și s-o pui înaintea mărturiei, în cortul întâlnirii, unde Mă voi întâlni cu tine. Acesta va fi pentru voi un lucru preasfânt(...)”. Exod 30:34-36, VDCC.
În lista de ingrediente, doar onice pare să fie ceva derivat din cochilia unei moluște. Celelalte erau rășini cu miros plăcut. Tămâia era nelipsită în ritualul de la templu. Preotul intra în Sanctuar învăluit într-un nor de fum de tămâie plăcut mirositor. Același fum trebuia să fie înaintea chivotului, unde se manifesta vizibil slava lui Dumnezeu (șekina). Simbolul este clar: tămâia simbolizează meritele lui Isus. Omul păcătos poate veni înaintea lui Dumnezeu doar îmbrăcat cu haina neprihănirii Mântuitorului.
Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Romani 3:23,24
Noe - îndreptățit prin credință
Acum înțelegem de ce nu s-a scufundat arca la potop. Nu este vorba de cât de bine fusese întocmită. Nici despre cât de sfinți erau oamenii din ea. Nu, nicidecum. Arca era plină de păcătoși. Din punct de vedere al păcătoșeniei, nu era nicio deosebire între cei din arcă și cei care au pierit înecați în apele potopului (și au ajuns în cele din urmă petrol). Arca plutea pentru că mirosea a neprihănire. Era tencuită pe dinăuntru și pe dinafară cu parfumul plăcut al caracterului fără păcat al lui Isus.
„Parcă totuși exagerezi, domnule! Sună a speculație...” Poate că așa este, dar este frumos și în acord cu restul Bibliei. În plus, am păstrat un as în mânecă. Am spus că verbul כָּפַר (kafar) are ca sens primar „a acoperi”. Oricum, cel mai des îl întâlnești în Biblie cu sensul derivat de a ispăși vina, a împăca, a răscumpăra. Însăși capacul ispășirii de deasupra chivotului se numește în ebraică כַּפֹּרֶת (kaforet). De asemenea, spuneam că substantivul כֹּפֶר (kofer) nu mai apare nicăieri în VT ca substanță cu care poți tencui ceva. Da, dar apare destul de des cu sensul de preț de răscumpărare. Poate cel mai frumos exemplu este Iov 33:24 (foarte probabil, cartea lui Iov are același autor ca și Geneza):
Dumnezeu Se îndură de el și zice îngerului: „Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă; am găsit un preț de răscumpărare (כֹּפֶר) pentru el!” (VDCC)
Atenție! Rășina este inflamabilă!
Trăim vremea în care Isus așteaptă să îl alegem ca Mântuitor. Un alt potop, de data aceasta de foc, este gata să cadă peste acest pământ stricat. Îndurător, Isus întârzie judecata finală. Încă speră că te vei întoarce la El cu toată inima, că vei alege să fii îmbrăcat și tu în parfumul plăcut al meritelor Lui. Încă bate la ușa inimii tale, sperând să îi deschizi:
Iată, Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine. Apocalips 3:20, VDCC
Interesant este că în Biblie mai apare un cuvânt derivat din גֹּפֶר (gofer). Acesta este גָּפְרִית (citit goferit) și apare în Biblie cu sensul de substanță inflamabilă, pucioasă, referindu-se întotdeauna la pedeapsa trimisă de Dumnezeu asupra celor răi. Poate cel mai bun exemplu este Geneza 19:24:
Atunci, Domnul a făcut să plouă peste Sodoma și peste Gomora pucioasă (גָּפְרִית) și foc de la Domnul din cer. (VDCC).
Nu te lăsa înșelat de ideea că Dumnezeu este prea bun ca să pedepsească. Dacă nu alegi parfumul plăcut al meritelor Mântuitorului, va trebui în cele din urmă să stai față în față cu focul mâniei Lui.
Comentarii