Iosif și hicsoșii

Tentativa de a armoniza istoria biblică cu cea seculară este deosebit de provocatoare. În primul rând, evenimentele descrise cu acuratețe în Biblie sunt imposibil de găsit în istorie. De ce? Pentru că lucrurile importante pentru un credincios sunt nerelevante pentru omul secular. Și invers. Astfel, lumea se laudă cu victoriile militare ale conducătorilor ei, în timp ce din perspectiva lui Dumnezeu ele sunt insignifiante sau chiar rușinoase. Invers, Dumnezeu se laudă cu eroii credinței, în timp ce lumea nici nu îi observă sau chiar îi persecută.

Sursa imaginii: wikipedia

Biblia nu consideră important să menționeze numele faraonului care l-a înălțat pe Iosif în poziția de vizir. Oamenii vremii nu au considerat important să aștearnă în scris povestea lui Iosif. Sau, chiar dacă au făcut-o, s-au găsit alții după ei care să dea foc papirusurilor și să distrugă inscripțiile ce conțineau astfel de relatări.

Așa că suntem în întuneric. Dar aceasta nu ne oprește să bâjbâim după lumină.

Când a fost coborârea în Egipt?

Unii cercetători au emis ipoteza că Iosif ar fi trăit în timpul stăpânirii hicsoșilor (cca 1650–1550 î.Hr.). Este vorba de a doua perioadă intermediară, o vreme de criză, în care un popor semitic a ocupat partea de nord a Egiptului, în special zona Deltei Nilului. Argumentul central este de natură cronologică. Dacă acceptăm data tradițională a Exodului în 1446 î.Hr. și o ședere de aproximativ 215 ani în Egipt, atunci coborârea lui Iosif s-ar fi petrecut în jurul anului 1660 î.Hr.. După cronologia standard, aceasta pică la începutul celei de-a doua perioade intermediare, în vremea ascensiunii hicsoșilor.

La prima vedere, parcă lucrurile se potrivesc. Fiind și el semit, Iosif ar fi putut fi favorizat de către acești conducători străini. În această interpretare, hicsoșii ar fi oferit un climat propice pentru ridicarea unui evreu la o poziție de putere. Apoi, ar fi logic ca, după expulzarea lor de către Ahmose I (dinastia a XVIII-a), evreii să se confrunte cu ostilitatea băștinașilor, așa cum citim în cartea Exodului. 

Totuși, să citim cu atenție ce spune textul biblic.

Nu semiți, ci egipteni

Biblia afirmă clar că Iosif a fost înălțat de un faraon egiptean, nu de un conducător semit, cum erau hicsoșii. Detalii semnificative:

  • Iosif este ras și îmbrăcat în haine egiptene (Gen. 41:14, 42).

  • Primește un nume egiptean – Țafnat-Paeneah (Gen. 41:45).

  • Se căsătorește cu Asenat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On – un centru de cult egiptean, nu semit (Gen. 41:45).

  • Este condus în fața faraonului, care poartă inelul regal și are o armată organizată (Gen. 41:42-43).

Toate aceste indicii indică o civilizație egipteană puternică, centralizată și stabilă, nu un regim străin, fragmentat și fragil, cum erau hicsosii.

❌ Hicsoșii nu erau egipteni, ci cuceritori semitici. Dacă Iosif ar fi fost înălțat de un hicsos, ar fi fost în mijlocul unor „frați de neam” – nu străin printre egipteni.

Biblia, însă, accentuează în mod repetat alteritatea lui Iosif: egiptenii nu mâncau cu evreii (Gen. 43:32), Iosif este considerat străin, iar familia lui locuiește în Gosen tocmai ca să fie separată.

Schimbare de regim sau doar de dinastie?

Exod 1:8 afirmă: „S-a ridicat peste Egipt un nou împărat care nu cunoscuse pe Iosif.”

Această ruptură este perfect explicabilă după 200 de ani și o schimbare dinastică majoră

  • Faraonul actual nu avea legături personale sau politice cu clanul lui Iosif. El alege să nu recunoască meritele celui ce a salvat Egiptul și l-a transformat într-un imperiu prosper. Prin urmare, nu doar că anulează privilegiile evreilor, dar îi și înrobește forțat.

  • Noua dinastie putea privi cu suspiciune o populație în creștere (Exod 1:9-10), mai ales dacă vechile favoruri nu mai erau cunoscute sau acceptate. Da, erau buni ca forță de muncă, dar inspirau și teamă prin creșterea lor rapidă.

Biblia are prioritate

Unde îl plasăm așadar pe Iosif? Pare că nu este altă variantă decât perioada prosperă a Regatului Mijlociu. Problema este că, în acest caz, nu ne mai potrivim cu cronologia. Cel mai potrivit faraon din acest timp pare să fie Amenemhat III din dinastia a XII-a.

Încrederea noastră în inspirația Scripturii nu ne poate conduce la altă concluzie decât aceea că este ceva greșit în cronologia standard. Într-adevăr, mai multe voci vin să o conteste. Bazele ei sunt șubrede, sursele fiind incomplete, lăsând loc pentru destul de multe presupuneri și improvizări.

Plasarea lui Iosif în timpul hicsoșilor pornește de la o încredere mai mare în istorie decât în textul Scripturii. Dacă luăm Biblia în serios, descoperim:

  • o ședere scurtă în Egipt, de circa 200 de ani;

  • un Iosif ridicat de un faraon egiptean, într-un regat stabil;

  • un context cultural și religios egiptean, nu semitic;

  • o genealogie coerentă cu o durată scurtă.

Nu trebuie să ne „înclinăm” în fața cronologiei egiptene incerte. Cuvântul lui Dumnezeu este ferm și suficient. Interpretarea istoriei trebuie să pornească de la încrederea că Biblia este adevărată, inspirată și precisă.

Referințe:

thebiblicaltimeline.org/joseph/

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nudism în Paradis?

Zgârcit în cereri!

Confortul nu aduce fericirea

Împărăția Cerurilor este printre noi

Putin va fi înfrânt!

Rusia se va prăbuși

Ganduri...

Isus și potopul

Ce se întâmplă după moarte?

Credincios sau vrăjitor?