Plante şi ceaiuri medicinale

Ierburile, plantele aromatice şi medicinale au contribuit într-o măsură importantă la calitatea vieţii omului timp de mii de ani. De-a lungul întregii istorii plantele au slujit omenirii ca ingrediente importante ale condimentelor, ceaiurilor, cosmeticelor, vopselelor şi medicamentelor. Termenul de ierburi se referă nu doar la partea ierboasă a plantelor ci de asemenea la scoarţă, rădăcini, frunze, seminţe, flori şi fructul pomilor, arbuştilor sau plantelor căţărătoare.

Recent s-a înregistrat o creştere marcată a interesului faţă de folosirea ierburilor. Diverse ceaiuri din plante medicinale sunt folosite în locul băuturilor cu conţinut de cafeină. Recomandările alimentare încurajează folosirea condimentelor aromatice din ierburi pentru condimentarea alimentelor, ca modalitate de reducere a consumului de sare. În tabelul următor, sunte enumerate plantele care pot fi folosite în siguranţă pentru aromatizarea mâncărurilor.

Plante care pot fi folosite în siguranţă pentru condimentarea alimentelor

• −  Anasonul (Pimpinella anisum)

• −  Cardamonul (Elettaria cardamomum)

• −  Chimionul (Carum carvi)

• −  Chimionul turcesc (Cuminum cyminum)

• −  Coriandru, frunze (Coriandrum sativum) (eng. cilantro)

• −  Coriandru, „seminţe” (Coriandrum sativum)

• −  Mărar (Anethum graveolens)

• −  Fenicul (Foeniculum vulgare)

• −  Usturoi (Allium sativum)

• −  Ghimbir (Zingiber officinale)

• −  Ceapă (Allium cepa)

• −  Ceapa de tuns, (Allium schoenoprasum) (eng. chives)

• −  Sovârv (Origanum vulgare)

• −  Pătrunjel (Petroselinum crispum)

• −  Rozmarin (Rosmarinus officinalis)

• −  Şofran (Crocus sativus)

• −  Salvie (Salvia officinalis)

• −  Busuioc (Ocimum basilicum)

• −  Cimbrişor (Thymus serpyllum)

• −  Turmeric (Curcuma longa)

  Plantele medicinale

  Există multe alte ierburi, care conţin substanţe active ce pot avea efecte utile pentru alinarea şi vindecarea unor afecţiuni, dacă sunt folosite cu discernământ. Romaniţa este cunoscută pentru proprietăţile ei antiinflamatoare. Echinaceea este cunoscută pentru acţiunea stimulatoare asupra sistemului imunitar şi pentru efectul benefic în caz de tuse şi răceli. Folosirea preparatelor de iarba fetei (Tanacetum Parthenium) ajută la scăderea severităţii şi frecvenţei migrenelor. Usturoiul acţionează ca un antibiotic cu spectru larg, precum şi ca agent de scădere a nivelului de colesterol sanguin, de reducere a tendinţei de formare de trombi şi de îmbunătăţire a fluxului sanguin cerebral. Menta ajută la ameliorarea sindromului de colon iritabil. Sunătoarea este un antidepresiv natural. Odoleanul acţionează ca sedativ. Pentru a avea control asupra siguranţei şi eficienţei unui preparat medicinal din plante, trebuie cumpărate plante medicinale al căror conţinut de substanţe active este standardizat şi garantat.

  Unii consideră produsele din plante medicinale ca remedii naturale pentru tratarea diferitelor tulburări şi boli. Preparatele medicinale auto-administrate sunt folosite pe scară largă pentru o mulţime de probleme obişnuite printre care insomnia, artrita, răcelile, tusea, ulcerul, alergiile,

Plante şi ceaiuri medicinale - pag. 1

constipaţia, febra, anemia, slăbiciunile, îmbătrânirea, stresul, nervozitatea, tulburările sexuale şi indigestia. Folosirea din proprie iniţiativă a preparatelor din plante medicinale nu este întotdeauna justificată, sigură şi nici nu corespunde totdeauna aşteptărilor.

Produse îndoielnice

O serie de produse medicinale din plante, cum ar fi aloe vera, spirulina şi polenul de albine, au fost promovate ca având proprietăţi curative şi de promovare a sănătăţii speciale. Trebuie să fim întotdeauna în gardă faţă de produsele care se vând ca panacee, faţă de suplimenţii alimentari miraculoşi, buni la orice. În timp ce sucul proaspăt de aloe vera poate grăbi vindecarea rănilor la aplicare externă, gelurile comerciale, unguentele şi cremele cu conţinut de aloe nu au nicio valoare terapeutică deoarece proprietăţile active ale sucului proaspăt sunt instabile şi nu pot fi păstrate în timp. De asemenea, experimentele nu au putut verifica faptul că spirulina are o cât de mică activitate favorabilă pentru sănătate. Tot aşa, nu a fost dovedit dacă polenul de albine are vreo utilitate ca tonic general sau dacă poate ajuta la slăbire, oprirea îmbătrânirii premature sau la creşterea performanţelor sportive.

Există riscuri pentru sănătate?

Unele dintre ierburile vândute astăzi sunt sigure şi pot avea unele efecte terapeutice, în timp ce altele pot avea efecte neglijabile. Altele pot fi toxice şi periculoase (vezi tabelul următor). În ultimele decade au fost descoperite mai mult de 30 de plante medicinale care conţin substanţe ce pot produce intoxicaţii grave, inclusiv tulburări hepatice, ale sistemului nervos, ale tractului gastro- intestinal, precum şi tulburări sanguine.

Au fost raportate o serie de decese după folosirea anumitor ceaiuri din plante. Printre acestea se numără: cârmâzul (Phytolacca americana), oleandrul (Nerium oleander) şi busuiocul cerbilor (Menta pulegium). Atâta vreme cât producătorii nu sunt obligaţi să enumere efectele potenţial toxice pe etichetă, consumatorii pot fi expuşi la substanţe periculoase.

Administraţia pentru Alimente şi Medicamente (FDA) a exprimat îngrijorare faţă de siguranţa unor produse fitoterapeutice şi crede că trebuie să protejeze consumatorii de riscurile potenţiale ale unor plante medicinale. Preparatele din ierburi pot conţine şi alte substanţe decât cele care sunt trecute pe etichetă. De exemplu, despre ginseng şi alte plante s-a constatat că sunt „îmbunătăţite” sau contaminate cu produse sintetice şi chiar cu anumite medicamente uzuale, pentru a conferi produsului proprietăţile dorite sau acţiune stimulatoare. Etichetarea neadecvată şi standardizarea proastă a conţinutului este frecventă în cazul ceaiurilor din plante medicinale. Aceste practici pot contribui la riscul de supradozare şi toxicitate.

Ceaiuri medicinale care nu prezintă siguranţă

Arnica (Arnica montana)
Degeţelul (Digitalis sp.)
Nucşoara (Myristica fragrans)
Rugina sau cruguliţa (Senecio jacobaea) Cireşul negru (Prunus serotina) Lumânărica (Verbascum thapsus) Oleandrul (Nerium oleander)

Seminţele de Tonka (Dipteryx odorata) Sanguinaria (Sanguinaria canadensis) Spălăcioasa (Senecio vulgaris) Busuiocul cerbilor (Menta pulegium) T'u-san-chi (Gynura segetum) Verigariul (Rhamnus cathartica) Ciumăfaia (Datura stramonium)

Plante şi ceaiuri medicinale - pag. 2

Saschiul (Vinca minor)
Cucuta de baltă (Cicuta douglasii)
Brusturele, rădăcina (Arctium lappa)
Lobelia (Lobelia sp.)
Cârmâzul (Phytolacca americana, Ph. decandra)
Vinariţa (Galium odoratum)
Caulophyllum (Caulophyllum thalictroides) (eng Blue Cohosh) Mandragora (Mandragora officinarum)
Sassafra (Sassafras albidum)
Pelinul (Artemisia absinthium)
Tătăneasa (Symphytum officinale)
Sulfina (Melilotus officinalis)
Senna (Cassia angustifolia)
Arborele de Yohimbe (Pausinystalia yohimbe)
Socul (Sambucus nigra)
Cârcelul (Ephedra sinica)
Aristolochia (Aristolochia serpentaria) (eng Snakeroot)

Mai mult, o serie de ceaiuri medicinale folosite uzual ar putea favoriza apariţia cancerului, datorită conţinutului de substanţe care au fost arătate ca producând tumori pe animalele de laborator. Lista ceaiurilor suspecte include pe cele preparate din Myrica cerifera (eng. bayberry), obligeană (Acorus calamus), podbal (Tussilago farfara), tătăneasă (Symphytum officinale) şi sassafra (Sassafras albidum).

S-a mai arătat că o serie de ceaiuri din plante conţin substanţe psihoactive. Dintre cele care produc efecte adverse neurologice, inclusiv halucinaţii, se numără Mandragora (Mandragora officinarum), Nucşoara (Myristica fragrans), saschiul (Vinca minor), ceaiul de yohimbe (Pausinystalia yohimbe), Lobelia (Lobelia sp.) şi cumăfaia (Datura stramonium). În afară de acestea, guarana (Paullinia cupana) şi mate (Ilex paraguariensis) au un efect stimulator datorat concentraţiei mari de cafeină.

Deoarece multe plante medicinale sunt bogate în taninuri, ele pot fixa atât medicamente, cât şi anumite vitamine şi minerale. Aceasta înseamnă o absorbţie redusă a unor factori nutritivi esenţiali, precum şi scăderea eficienţei unor medicamente administrate concomitent.

Potenţa băuturilor din plante medicinale şi, deci, eficacitatea lor, nu poate fi prevăzută cu acurateţe, deoarece concentraţia substanţelor active din materia primă vegetală poate să varieze enorm de mult. În afara de aceasta, reacţia oamenilor la o anumită plantă poate să varieze şi ea mult. Datorită faptului că activitatea biologică poate să fluctueze foarte mult pentru o plantă dată, efectul dorit urmărit ar putea să fie sau să nu fie obţinut. Aceasta poate duce la folosirea unor extracte tot mai concentrate care s-ar putea dovedi periculoase.

Toate efectele periculoase şi riscurile descrise mai sus pentru ceaiurile din plante medicinale se aplică şi la folosirea pulberilor, tabletelor şi capsulelor compuse din aceeaşi materie primă din care sunt compuse ceaiurile. Folosirea unui ceai medicinal pentru tratarea unor probleme serioase de sănătate este periculoasă şi nu este recomandată. O astfel de atitudine terapeutică poate duce la întârzierea nenecesară a asistenţei medicale corespunzătoare.

Plante şi ceaiuri medicinale care pot fi folosite în siguranţă cu moderaţie

Lucerna (Medicago sativa)
Schinduful (Trigonella foenum-graecum) Isopul (Hyssopus officinalis)
Măceşul (Rosa canina)

Plante şi ceaiuri medicinale - pag. 3

Murul (Rubus fruticosus)
Iarba fetei (Tanacetum Parthenium) Cymbopogon (Cymbopogon sp.) Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) Muşeţelul (Matricaria chamomilla) Seminţele de in (Linum usitatissimum) Portocala (Citrus aurantium) Sarsaparilla (Smilax sp.)
Ginsengul (Panax Ginseng)
Menta (Mentha piperita)
Salvia (Salvia officinalis)
Cicoarea (Cichorium intybus)
Gotu kola (Centella asiatica)
Ulmul (Ulmus rubra)
Păpădia (Taraxacum officinale)
Ibisc (Hibiscus sp.)
Zmeurul (Rubus idaeus)
Echinacea (Echinacea purpurea) Hameiul (Humulus lupulus) Odoleanul (Valeriana officinalis) Feniculul (Foeniculum vulgare) Unguraşul (Marrubium vulgare)

Ce recomandări ar trebui urmate?

1. Nu consideraţi nici un ceai ca fiind un remediu universal.
2. Fiţi conştienţi de toxicitatea anumitor plante medicinale.
3. Evitaţi cumpărarea produselor neambalate şi neetichetate corespunzător.
4. Citiţi cu atenţia eticheta şi folosiţi doar ceaiuri preambalate cu ingredienţi siguri.
5. Folosiţi ceaiurile sigure şi eficiente în cantitate moderată.
6. Nu beţi mai mult de 1-2 căni de ceai pe zi în mod regulat, pentru că efectul folosirii pe termen lung a celor mai multe ceaiuri medicinale în cantităţi mari nu este cunoscut.
7. Persoanele care au reacţii alergice la plante din genul Ambrosia, familia Asteracee sau genul Crisanthemum, trebuie să evite toate ceaiurile care conţin gălbenele, coada şoricelului şi muşeţel. 8. Femeile însărcinate trebuie să fie deosebit de precaute în folosirea oricărui fel de ceai, deoarece puţine au fost testate pe deplin în ce priveşte siguranţa utilizării. Înainte de a folosi orice ceai medicinal, femeia însărcinată trebuie să consulte în prealabil medicul. La fel, folosirea ceaiurilor la copiii mici trebuie limitată.

Sursa: Consiliul de Nutriţie al Conferinţei Generale Traducere şi adaptare în limba română: dr. Valentin Nădăşan

Consiliul de Nutriţie al CGAZŞ

Membrii Consiliului de Nutriţiei al CG:
Stoy Proctor MDiv, MPH - Preşedinte
Darlene Montgomery, MPH, RD, LD - Secretar James Blankenship, PhD
Glen Blix, DrPH, CNS
Allan Butler
Kenneth Burke, PhD, RD
Bert Connell, PhD, RD
Winston Craig, PhD, RD
Diane Fletcher, EdD, RD
Ella Haddad, DrPH, RD

Plante şi ceaiuri medicinale - pag. 4

Fred Hardinge, DHSc, RD Ruby Hayasaka, MS, RD Georgia Hodgkin, EdD, RD Lenore Hodges, PhD, RD Patricia Johnston, DrPH, RD Bob Kamieneski, PhD Marcella Lynch, BA

Ron McDermott, PhD
Gail Ormsby, MPH
Joy Peterson, MPH, RD
Joan Sabate, MD
Albert Sanchez, DrPH
John Scharffenberg, MD, MPH Ruth Stanhiser, MD

Plante şi ceaiuri medicinale - pag. 5