Sănătos și fericit

Cei care au citit Apocalipsa au observat că, imediat după introducere, apare o serie de șapte scrisori. Autorul acestora este Isus, mesagerul Ioan, iar destinatarele sunt șapte biserici din Asia Mică, anume Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia și Laodiceea. Este clar că credincioșii din cele șapte comunități din vremea apostolului au citit aceste scrisori și că ele au fost pline de semnificație pentru viața lor de credință. Totuși, am convingerea că această parte a Apocalipsei nu este doar pentru ei. Isus îi poruncește lui Ioan foarte clar:   Scrie dar lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt și cele care au să fie după ele! Apocalipsa 1:19 Deci, mesajele nu sunt doar pentru vremea lui Ioan, ci și pentru viitor. Mi se pare legitimă ideea de a împărți timpul de la înălțarea Domnului până la revenirea Sa în șapte perioade profetice. Astfel, cele șapte scrisori devin pline de semnificație pentru toți creștinii din toate timpurile. Voi discuta în altă postare cu...

O privire în viitor      Biserica din vremea sfârșitului poate fi văzută prin „binoclul” profeției. Unul dintre pasajele ce vizează această temă este capitolul 7 al Apocalipsei. El debutează cu imaginea a patru îngeri, care opresc vânturile să sufle peste pământ, ceea ce arată clar că este vorba de ultimele zile ale Pământului. Nenorocirile finale sunt întârziate cu scopul identificării și „marcării” slujitorilor lui Dumnezeu.      ... „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”  Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel. (Apocalips 7:3, 4, VDCC)     Pasajul continuă cu enumerarea celor 12 seminții israelite, precizând că din fiecare au fost pecetluiți câte 12 000 de credincioși.  „Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii, di...

 Bătălia dintre David și Goliat este una dintre cele mai cunoscute povestiri biblice ( 1 Samuel 17 ). Tânărul David, înarmat doar cu o praștie, îl ucide pe uriașul Goliat, care, pe lângă statura sa impresionantă, avea și armament și experiență de războinic. Motivul principal al biruinței lui David reiese foarte clar din relatarea Scripturii: încrederea în Dumnezeu: David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oștirilor, în Numele Dumnezeului oștirii lui Israel, pe care ai ocărât-o. Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ți voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu. Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului. Și El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:45-47) Oricum, o citire atentă scoate în evi...

Toți suntem obișnuiți cu contractele ce stabilesc obligații exacte pentru fiecare din cele două (sau mai multe părți) ce intră în contract. Aproape că nu putem să ne imaginăm un contract în care să se precizeze că singura mea obligație este să-l semnez, în timp ce cealaltă parte se obligă să facă multe în favoarea mea. Mesajul surprinzător al Bibliei este că exact așa sunt contractele lui Dumnezeu: El se obligă să facă totul. Tu trebuie doar să semnezi.  Photo by  Shoeib Abolhassani  on  Unsplash O teorie ciudată Circulă o teorie care pur și simplu mă revoltă. Este vorba de Legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu poporul Israel la Sinai. Cică el ar fi prevăzut că mântuirea se baza, în acele timpuri, pe păzirea Legii. Venirea și jertfa lui Isus ar fi schimbat condițiile mântuirii, în zilele noastre mântuirea fiind prin credință. De ce mă revoltă? În primul rând pentru că este absurdă. Cum ar putea Dumnezeu să ofere un astfel de legământ? Este foarte clar în Vechiu...

Un breaking news relatat pe scurt Azi am studiat un pasaj scurt, dar ce conține un eveniment tulburător. Părerea mea este că vorbim prea  puțin despre el. Este vorba de oamenii ce au înviat odată cu Isus: „Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.” Matei 27:51-53 Poate că ați citit aceste rânduri de multe ori. Nu știu în ce măsură v-ați gândit la implicațiile lui. Haideți să ne folosim imaginația și să reconstituim acest fapt istoric. Un Paște tulburător  Este vineri seara. Isus își dă ultima suflare pe un deal de lângă Ierusalim. Într-un timp când nu există televiziune și internet, puțini știu ce se întâmplă. O mână de oameni sunt strânși în jurul crucii. Unii (preoții, cărturarii) sunt acolo ca să savureze victoria asup...

Am ales să pun aici cele câteva versete biblice care vorbesc lămurit despre starea morților. Citește-le te rog și meditează la ele! „De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 12 De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? 13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni…”  Iov 3:11-13 Sursa foto: public domain pictures „Nu morţii laudă pe Domnul şi nici vreunul din cei ce se pogoară în locul tăcerii,…”  Psalmii 115:17   „Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor”.  Psalmii 146:4 „ Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nicio răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită...  Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în Locuinţa morţilor în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”  Eclesiastul 9:5,10 Mesaju...