Sănătos și fericit

  1. Introducere În articolul precedent am analizat profeția din  Daniel 12:11  și am văzut cum cei  1290 de ani  se întind de la  Sinodul de la Paris (499)  până la  Revoluția Franceză (1789) . Acest interval marchează ridicarea și apoi prăbușirea puterii politico-religioase catolice. Dar profeția continuă: „Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!” (Daniel 12:12) Ce reprezintă acești  1335 de ani ? 2. Principiul zi-an și calculul profetic Ca și la versetul anterior, „zilele” sunt simbolice, însemnând  ani . Punctul de pornire rămâne același:  499 . Adăugând  1335 de ani , ajungem la  1834 . 3. 1834 – anul nașterii unei speranțe noi Ce se întâmplă în jurul anului 1834? În America, William  Miller  publică broșura  „Evidence from Scripture and History of the Second Coming of Christ, about the Year 1843” . Este pentru prima dată când calculele sale despre a dou...

Cartea lui Daniel este plină de profeții care traversează istoria. Între ele, unul dintre cele mai enigmatice pasaje este acesta: „De la vremea când va înceta jertfa necurmată și de când se va așeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile.” (Daniel 12:11) Ce reprezintă aceste 1290 de „zile”? Urmând principiul biblic zi-an (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6), ele trebuie înțelese ca  1290 de ani . Dar care este punctul de pornire și unde ajungem dacă urmărim firul istoriei? Încetarea jertfei necurmate și urâciunea pustiitorului În Daniel 11:31 citim: „Niște oști vor sta de partea lui, vor pângări sfântul locaș, vor face să înceteze jertfa necurmată și vor așeza urâciunea pustiitorului.” Jertfa necurmată este simbolul  închinării continue aduse lui Dumnezeu . Încetarea ei înseamnă că în locul închinării curate apare un sistem religios amestecat cu  putere politică și militară . Când „oștile” sunt puse în slujba religiei, când forța statului devine braț...

Dacă ne dorim să înțelegem corect contextul istoric al șederii israeliților în Egipt, trebuie să începem cu o întrebare fundamentală:  când a existat, în mod real, o conviețuire durabilă între egipteni și populații asiatice semite pe teritoriul Egiptului?  Răspunsul este surprinzător de clar:  doar în timpul Regatului Mijlociu , în special spre sfârșitul Dinastiei a XII-a și începutul Dinastiei a XIII-a (circa 1850–1700 î.Hr.). În celelalte mari epoci ale istoriei egiptene – Vechiul Regat și Noul Regat – asiaticii erau prezenți doar ocazional, ca prizonieri de război, servitori sau negustori temporari. Niciodată nu au atins un grad real de integrare, prosperitate și autonomie culturală precum în perioada Regatului Mijlociu. Tocmai de aceea, această epocă este, din toate punctele de vedere,  singura candidată istoric plauzibilă pentru perioada șederii israeliților în Egipt . Sigiliu-scarabeu purtând numele Yaqub-Har, descoperit la Avaris (Tell el-Dab‘a). Imagine via M...

Puterea unității În anul 480 î.H., o armată persană uriașă a invadat Grecia. Estimările antice vorbesc despre sute de mii de soldați, conduși de regele Xerxes. În fața acestei forțe copleșitoare, o mică alianță grecească, condusă de regele Leonidas al Spartei, a plănuit să oprească înaintarea persană în trecătoarea îngustă de la Termopile. Oricum, lucrurile au mers prost pentru greci. Ca să protejeze retragerea fraților lor, 300 de spartani au rămas în luptă până la jertfa supremă. Ei au ținut timp de o săptămână în loc o armată imensă. Aceasta a fost posibil datorită unei organizări stricte, a disciplinei și a unității. De cealaltă parte, armata persană era imensă, dar haotică, formată din soldați din zeci de popoare, vorbind limbi diferite, cu loialități și metode de luptă divergente. Mărimea lor nu a compensat lipsa de coeziune. Bătălia de la Termopile a devenit simbolul forței care vine din unitate și organizare, în contrast cu împrăștierea forțelor, fie ele și numeroase. O scenă r...

  Să ne imaginăm o civilizație care uită scrisul, își abandonează orașele, renunță la comerț, arhitectură și conducere organizată… și rămâne așa timp de trei secole. Pare scenariul unui colaps apocaliptic? Istoria Greciei dintre 1100 și 800 î.Hr., așa cum e prezentată în cronologia convențională, exact asta ne spune. Dar cât de plauzibilă este o asemenea stagnare? Mai ales într-o regiune cu resurse, moștenire culturală bogată și contacte comerciale vaste? 🔍 Ce este „epoca întunecată” a Greciei? Potrivit istoriei convenționale, după căderea civilizației miceniene în jurul anului 1200 î.Hr., Grecia ar fi intrat într-o „epocă întunecată” care a durat 300 de ani. Orașele au fost abandonate, scrierea lineară B s-a pierdut, nu se mai construiau clădiri monumentale și comerțul internațional aproape că a dispărut. Abia după 800 î.Hr. Grecia „renaște”: apare alfabetul, se construiesc temple, apar polisurile clasice. ⚠️ Dar istoria reală nu funcționează așa Prăbușirea unui s...

Tentativa de a armoniza istoria biblică cu cea seculară este deosebit de provocatoare. În primul rând, evenimentele descrise cu acuratețe în Biblie sunt imposibil de găsit în istorie. De ce? Pentru că lucrurile importante pentru un credincios sunt nerelevante pentru omul secular. Și invers. Astfel, lumea se laudă cu victoriile militare ale conducătorilor ei, în timp ce din perspectiva lui Dumnezeu ele sunt insignifiante sau chiar rușinoase. Invers, Dumnezeu se laudă cu eroii credinței, în timp ce lumea nici nu îi observă sau chiar îi persecută. Sursa imaginii: wikipedia Biblia nu consideră important să menționeze numele faraonului care l-a înălțat pe Iosif în poziția de vizir. Oamenii vremii nu au considerat important să aștearnă în scris povestea lui Iosif. Sau, chiar dacă au făcut-o, s-au găsit alții după ei care să dea foc papirusurilor și să distrugă inscripțiile ce conțineau astfel de relatări. Așa că suntem în întuneric. Dar aceasta nu ne oprește să bâjbâim după lumină. Când a f...